În muzică, miracolele individuale pot apărea indiferent de sistem dar nu rezistă dacă nu se produc într-un context favorabil. Bineînţeles, prima condiţie rămâne individualitatea, elementul personal. A stârnit multe artificii legenda conflictului dintre Mozart şi Salieri, ultimul având acum o foarte probabil nemeritată aură demonică, ceea ce ocultează un alt fapt a cărui analiză ar fi cu mult mai benefică: acela că Salieri s-a impus ca unul dintre muzicienii clasici remarcabili, peste medie, fără a fi însă genial. Clasicismul s-a clădit pe efortul unor asemenea artişti, meşteşurari desăvârşiţi în domeniul lor, pe generaţii după generaţii care au făcut posibilă dacă nu apariţia, în mod sigur înflorirea creativă a unor nume ca Mozart sau Beethoven. Aşadar vrem, nu vrem, suntem ceea ce suntem, în foarte mare măsură, şi datorită a ceea se întâmplă în jurul nostru - în muzică nu a fost niciodată altfel.

Miracolul şcolii muzicale finlandeze

În 1897, cu doi ani înainte de prima sa simfonie, Jean Sibelius primea din partea statului finlandez, prin votul senatului, o rentă pe viaţă, cu scopul, simplu, de a se putea ocupa doar de creaţie, de a-şi fructifica talentul fără să piardă timp. Faptul e simptomatic pentru claritatea şi consecvenţa cu care Finlanda a mizat pe cartea culturii şi a educaţiei o lungă perioadă. Iar rezultatele în zona muzicală sunt unele la care noi, şi nu numai noi, îndrăznim doar să visăm astăzi. Mari dirijori, care conduc orchestre de faimă din Europa şi America (Esa-Pekka Salonen - dirijor principal al orchestrei "Philharmonia", fost director artistic al Filarmonicii din Los Angeles, Mikko Franck - director artistic al Orchestrei Naţionale a Belgiei şi al Operei Naţionale Finlandeze, Jukka-Pekka Saraste, deja prezent la "Poveştile de success…", director artistic al Orchestrei Simfonice din Toronto şi dirijor principal al Orchestrei Radiodifuziunii din Köln), Osmo Vänskä - dirijor principal al Orchestrei simfonice BBC Scoţia şi, deloc în cele din urmă, Sakari Oramo. Finlanda a dat cel puţin un mare nume al componisticii contemporane - Kaaja Saariajo, o personalitate a cântului coral - Erkki Pohjola şi un faimos grup vocal a capella - Rajaton. În 21 ianuarie 2015, Filarmonica din New York l-a anunţat pe Esa-Pekka Salonen drept compozitor în rezidenţă pentru următoarele 3 stagiuni.

Sakari Oramo: "Cred că totul are legătură cu importanţa lui Sibelius şi a muzicii sale, cu rolul lui în identitatea noastră naţională."

Este, ca şi Salonen sau Saraste, discipol al marelui profesor Jorma Panula. Are meritul de a fi consolidat, după Sir Simon Rattle, prestigiul Orchestrei Simfonice din Birmingham, cu care a şi concertat în Festivalul "Enescu". Pentru Oramo, acum dirijor principal al Filarmonicii Regale din Stockholm, şcoala finlandeză de dirijat se defineşte prin claritate şi prin experienţa studiului nemijocit cu orchestra pe care o au exponenţii ei. Ne-a acordat o jumătate de oră din timpul său pentru a-i cunoaşte povestea pe care v-o recomandăm, fără rezerve, dacă doriţi să înţelegeţi ce înseamnă să fii unul dintre cei mai bine cotaţi dirijori ai anului 2015.

Sakari Oramo la "Poveştile de succes ale muzicii", în 15, 22 februarie şi 1 martie, ora 10,30.