Există albume de interpret, în care o anume viziune ne trezeşte admiraţia. Există integrale, există autori consacraţi, generaţii diferite, şcoli diferite, concepţii diferite pentru o partitură reper în literatura de gen. Se comentează dacă muzicianul a convins sau nu. Se compară cu alte versiuni. Sau, cum este şi cazul acestui album Davide Perez, se descoperă - un nume, o lucrare, o epocă - de tranziţie în acest caz, întrucât italianul născut la Napoli, în generaţia lui Pergolesi se înscria pe o linie a longevităţii, murind la Lisabona în anul în care Mozart compunea Simfonia nr.31 "Paris".

Un album lansat în 2014 - "Mattutino de' Morti" de Davide Perez, într-o interpretare de referinţă - Ghislieri Choir and Consort, dirijat de Giulio Prandi cu soprana Roberta Invernizzi şi basul Salvo Vitale, solişti. Este un album prin care ne este restituită una dintre capodoperele secolului al XVIII-lea şi este readus în atenţia noastră acest nume din galeria creatorilor de opera seria şi de muzică sacră.

Destinat celor dispăruţi, "Mattutino de' Morti" este un oratoriu pentru solişti, cor şi orchestră - luxuriant, potrivit ceremoniilor regale. Simbolizează, chiar şi în acest cadru, ideea de fast, de monumentalitate. Ca şi alte pagini similare semnate de Davide Perez, creează o punte între baroc şi clasicism, aduce în acest cadru stilul concertato şi unele trăsături împrumutate din lumea operei. A fost păstrat în repertoriu din 1770, anul când a fost compus şi până la sfârşitul secolului al XIX-lea. După o pauză de mai bine de un secol, a fost interpretat de Ghislieri Choir and Consort în anul 2013, în Franţa, Italia, Olanda şi în cadrul Festivalului Internaţional "G.Enescu" de la Bucureşti, în concertele nocturne de la Ateneul Român.