În primăvara acestui an pianistul Andrei Vieru a fost distins cu Premiul Casanova acordat scriitorilor europeni de limbă franceză pentru cel de-al doilea volum de eseuri Éloge de la vanité publicat la Editura Grasset (2013). Această recunoaştere ne incită spre detectarea celor mai intime resorturi din gândirea sa, din percepţia fascinant exprimată despre personalităţi şi fenomene ce ne marchează viaţa.

Prima sa carte, apărută în 2007 sub titlul Ecleziastul vesel poate fi citită şi în limba română, graţie Editurii "Curtea veche"(în traducere proprie). Elogii şi comparaţii cel puţin măgulitoare (Cioran, Ionesco, Paul Celan…) au curs în recenziile presei franceze şi a celei românneşti, astfel că Andrei Vieru se află într-o postură fără precedent din istoria artei interpretative.

Nu cunosc vreun alt contemporan care să exceleze cu atât de mult har şi succes în domenii complementare, dar diferite totuşi, dacă punem la socoteală şi cercetările din sfera matematicii, ca şi expoziţiile de pictură pe care le semnează. E mult, nu-i aşa ?

Fără îndoială că în modelarea personalităţii sale, atât de pregnante şi complexe, a contat familia: tatăl - Anatol Vieru, compozitor şi profesor de marcă; mama - Nina Vieru muzicolog; unchiul - Sorin Vieru, filozof; sora - Lena Vieru - pianistă şi artist plastic.

Înainte de toate primează arta sa pianistică, de care ne bucurăm ascultându-i albumele: Johann Sebastian Bach - Clavecinul bine temperat, Variaţiunile Goldberg şi Arta fugii, Ludwig van Beethoven - Variaţiunile pe o temă de Diabelli, ca şi Cd-ul imprimat cu Dan Grigore, profesorul său de la conservatorul bucureştean, cu Tablouri dintr-o expoziţie de Modest Mussorgski şi Ritualul primăverii de Igor Stravinski, ar fi câteva exemple.

Rar îl auzim live în sălile noastre, nu ştim de ce suntem privaţi de marele său talent ! Sper să aflăm multe detalii din viaţa şi cariera lui Andrei Vieru, invitat special al emisiunii Interviurile Radio România Muzical, joi 9 octombrie, de la orele 19,00.