"Sunt braşovean la origine." Astfel îşi începea dirijorul Paul Popescu discursul în ziua în care împlinea 78 de ani. "Acolo era un Conservator foarte bun, cu toate instrumentele. M-am dedicat pianului şi am fost pianist. Am studiat şi vioara şi violoncelul, mă pregăteam multilateral pentru a pătrunde muzica în toate secretele ei. Se pare că am reuşit."

A ajuns apoi la Bucureşti acolo unde i-a întalnit pe George Georgescu şi Constantin Silvestri. "Erau dirijori foarte mari şi în acelaşi timp au fost şi educatori ai generaţiei pe care o reprezint şi eu. Din această generaţie fac parte Iosif Conta, care s-a stins, Mircea Cristescu, Ion Baciu şi mulţi alţii, bine pregătiţi de aceşti doi mari dirijori ai României. M-au impresionat şi m-am hotărat să urmez clasa de dirijat. Am fost admis după un examen destul de dificil. Am reuşit să ajung dirijor după multă, multă muncă. Nu mi-a părut rău pentru că am făcut o carieră bună."

Paul Popescu se remarcă printr-un repertoriu foarte variat. Preclasici, clasici, romantici şi moderni - toţi şi-au găsit un loc în programele sale. "Nu m-am rezumat numai la un anumit gen de muzică. Am <<rezistat>> publicului de peste tot în România şi în 22 de ţări ale Europei unde am dirijat în acest timp. Am lansat pe piaţa romanescă prime-audiţii de muzică autohtonă cu convingerea că fac un lucru foarte bun pentru cultura românilor."

Cariera şi-a început-o în 1954 la Filarmonica "Banatul" din Timişoara. Au urmat Opera Naţională din Bucureşti şi Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii în 1997, acum Orchestra Naţională Radio.

Concluzionând, Paul Popescu afirmă: "Consider că am muncit 50 de ani pe brânci. Mă pot lăuda cu o activitate foarte bogată. Anii s-au scurs pe nesimţite..."

O "Filă de calendar" dedicată dirijorului Paul Popescu, la cei 85 de ani împliniţi - marţi, 29 aprilie, în cadrul rubricii emisiunii Arpeggio, rubrică ce poate fi ascultată în jurul orei 11.30.