Pianistul Ștefan Doniga la Radio România Muzical și un inedit jurnal al unui turneu ieșit din comun

Ziua # 14 - ROMANIA UNIVERSALIS

Când am ales un nume generic pentru proiectele noastre prin care ducem muzica românească în lume, nu bănuiam câtă dreptate putem avea. România chiar este o parte importantă din cultura universală. Dar cât de importantă și cât de vizibilă, asta am aflat-o doar călătorind. Departe, mai departe.

Felul în care muzica noastră a fost primită și privită de un public de pe exact partea cealaltă a Pământului, m-a convins că spiritul românesc are mult, enorm, din spiritualitatea universal umană. Că deși ne clasăm singuri în istoria culturii drept o "școală națională" (așa am fost învățat la toate cursurile pe care le-am urmat), avem tot ce e cuprins în marile culturi ale lumii, și avem valoros, autentic și din belșug.

Nu e apologie patriotardă. Sunt un drastic oponent al unei asemenea atitudini. E însă realitatea de care m-a convins încă o dată, până la conștientizare, de data asta, experiența recutalurilor din Noua Zeelandă. Am avut aseară al doilea recital, cel din Auckland. A fost la o biserică presbiteriană (un cadru, deci, foarte diferit de spiritualitatea românească). Era a treia sală pe care o alegeau membrii Asociației DOINA, organizatorii de aici, pentru că primele două au devenit, pe rând, prea mici pentru cei ce se anunțau, de la o săptămână la alta, că vin la recital. Dar și biserica St. Lukes a fost până la urmă superb de neîncăpătoare pentru un public care parcă nu mai ascultase muzică de luni de zile. Bucuria, interesul real, energia degajate din sală au făcut din seara de 7 octombrie o sărbătoare. O sărbătoare a universalității culturii românești, pentru că puteai liniștit să numeri cel puțin 30 de naționalități diferite ale celor din sală, originari de pe toate cele 6 continente. Așa e aici, o lume în miniatură. O lume care a înțeles perfect România.

Nu am cum să le mulțumesc celor care au organizat totul, timp de luni de zile, atât de frumos, decât într-un singur fel: ducând un mesaj viu celor de acasă. Iar mesajul este: nimic nu este departe. Nimic nu mai este demult departe. Ne-am obișnuit să credem că Noua Zeelandă, Australia, Canada sunt la capătul lumii și că e o aventură să ajungi acolo. Nu sunt. Sunt mai aproape decât credeți. Cu cât par mai departe pe hartă, cu atât mai aproape sunt de sufletul nostru. Ca să nu mai spun că niciun drum, azi, nu mai durează mai mult de una-două zile.

Le mulțumesc deci prietenilor mei de aici spunându-le celor de acasă care au ceva frumos de arătat lumii: veniți în Noua Zeelandă! Veniți să îmbogățiți o lume întreagă cu valoarea voastră și să vă îmbogățiți cu o frumusețe necunoscută. România este universală!