Pianistul Ștefan Doniga la Radio România Muzical și un inedit jurnal al unui turneu ieșit din comun

Ziua # 10 - Această Românie profundă

"Știi, Ștefan, noi nu suntem la capătul lumii. Chiar și geografic dacă ne gândim, Pământul nu are capăt, e rotund. Noi suntem în continuarea lumii, ca oricine de pe Pământ!" îmi spune Lucia Davies cu o voce de o candoare dezarmantă. Este din Cluj, cu multă experiență de radio și acum, între multe alte lucruri, face emisiunea "Românie, plai de dor" de la un post de radio din Auckland. Am fost invitați, Diana Jipa, Adina Giurgiu - președinta asociației DOINA a românilor din Auckland și cu mine la ediția de săptămâna asta a emisiunii, să vorbim despre recitaluri, turneu, Festival...

Da, Festival. A fost o surpriză superbă să aflăm că recitalul nostru de la Auckland din 7 octombrie va deschide ediția de anul acesta a Zilelor culturii române - un festival organizat în fiecare an de Asociația Doina. După ce am vizitat câteva locuri de o frumusețe, vorba lui Kundera, insuportabilă, Adina ne duce pe malul unei plaje din oraș să ne arate unde au sărbătorit anul trecut Ziua Națională a României. Într-un parc, cu o scena dotată cu tot ce trebuie, cu corturi, gustări, cărți... Bravo lor, măcar aici de 1 Decembrie este vară. Festivalul nu a fost și nu este doar pentru românii de aici. Ei se întâlnesc oricum. E pentru toți cei din jur sau mai ales pentru ei, care vin cu curiozitatea unui om crescut într-o societate, pentru noi, de o neînțeleasă deschidere și care apreciază sincer ceea ce vede. Pentru că vrea să cunoască, să se bucure. Nu să tolereze. Aici nu există toleranță sau acceptare (care presupun un raport de superioritate) ci doar bucuria conviețuirii. N.B.: pentru Festival plătește municipalitatea Auckland, pe proiectul depus de Asociație.

Toată ziua, Adina a răspuns la nenumărate telefoane. La toate a vorbit în românește. După plimbare, ne invită la cină, acasă. Nimic pregătit dinainte, o cină obișnuită, în familie. În timp ce gătește ceva, ne servește cu o gustare: brânză, niște slană, roșii, ceapă. Erau la îndemână. Mă simt acasă, nu "ca acasă". Dacă nu aș fi stat toată ziua în partea greșită a mașinii și pe banda nefirească a șoselei, ar fi fost ca o altă zi din București.

Între astfel de oameni înțelegi că România se întinde mult peste cei 238.000 kmp dintre Tisa, Carpați, Dunăre și Mare. Că acasă nu e acolo unde te-ai născut ci unde te simți liber, împlinit, fericit. România este acel firesc de a te simți român și la Soveja și la Auckland. Iar acolo unde sunt oameni care să reprezinte România adevărată, ea devine atât de profundă încât trece prin orice și ajunge până în partea cealaltă a Pământului.