Pianistul Ștefan Doniga la Radio România Muzical și un inedit jurnal al unui turneu ieșit din comun

Ziua # 4 - E frumos ce e frumos

Umblă în ultima vreme virusul unui dicton menit să justifice multe neajunsuri, conform căruia "nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie". Numai că o mulțime entuziastă de studenți muzicieni și un public foarte pestriț dintr-o comună, să-i spunem o suburbie valenciană, care nu mai auziseră niciodată muzică românească, au dovedit ieri că nu poate fi nimic mai fals. Repet, dincolo de tinerii minunați, proaspeți, aspiranți la profesionismul muzical, pentru care am ținut, împreună cu Diana Jipa, un energizant masterclass, nu era nicidecum un public "urban", din vreun mare centru cultural. Nu. Oameni obișnuiți cu viața temperată și cu lungile sieste de invidiat pentru noi, dintr-un orășel mediteranean încă ferit de ferocitatea turismului, desprins parcă din paginile lui Jacques Perry. Dar un public deschis către a descoperi noutate, obișnuit cu diversitatea, cu libertatea gândirii, care s-a bucurat enorm de frumusețea neașteptată a unei muzici, pentru el, exotice.

Mi-am adus aminte imediat de cuvintele lui Glenn Gould, spunând că cel mai frumos lucru din lume este uluirea. Asta am simțit și am învățat de la acești copii, de la acești oameni care au umplut cu ei înșiși, cu emoție, cu entuziasm și aplauze sala Conservatorului din Val d'Uixo.

Pentru noi a fost o lecție minunată de libertate. Orice ar spune cei transformați de nevoie în egalitariști, ceea ce zeci sau sute de ani de cultură au acceptat ca fiind frumos, rămâne frumos, chiar dacă, punctual, îți place sau nu, te reprezintă sau nu ori, mai ales, îți servește interesele sau nu.

Important e să fii suficient de liber să vrei să te lași uluit.