Nimic nu se compară cu senzaţiile pe care le trăieşti când asculţi Recviemul de Verdi în sala de concert! Am avut ocazia să mă reîntâlnesc cu această capodoperă mult iubită a compozitorului italian în Joia Mare, la Filarmonica Oltenia din Craiova. Recviemul lui Verdi rămâne una dintre cel mai des cântate partituri vocal-simfonice - în aceeaşi seară de 13 aprilie 2023 Orchestra Naţională Radio şi Corul Academic Radio au interpretat acelaşi lucru la Sala Radio. La Craiova dirijor a fost Jin Wang, pe care îl urmărisem şi cu o săptămână înainte, tot aici, însă în cu totul alt tip de repertoriu. Artistul austriac de origine chineză este un obişnuit al scenelor din România, unde este invitat des. Cu o bogată experienţă scenică la nivel internaţional (mă refer nu doar la scena de concert, ci şi la cea lirică), Jin Wang este un şef de orchestră exigent, iar rezultatele muncii sale se aud. E genul de dirijor stabil, care nu oferă surprize neplăcute în timpul concertului. E concentrat, profesionist, cunoaşte foarte bine partiturile şi ştie exact ce să ceară muzicienilor cu care lucrează. Colaborarea lui cu orchestra Filarmonicii din Craiova este o mostră pentru felul minunat în care pot evolua lucrurile atunci când un ansamblu are ocazia să lucreze (puţin mai mult) cu un profesionist. Din păcate în momentul de faţă multor orchestre din ţară le lipseşte un dirijor permanent, un artist cu viziune clară, serios şi devotat, constant în dorinţa lui de progres. Contează vizitiul! - vorba unei prietene, care remarca acest lucru la finalul unei seri de spectacol extraordinar la Opera bucureşteană, cu ceva timp în urmă; o seară în care orchestra sunase remarcabil, datorită unui dirijor nemaipomenit, invitat pentru prima (şi până acum şi ultima) dată.

O astfel de experienţă grozavă aproape că am avut şi la Craiova zilele trecute. Zic aproape deoarece soliştii au reprezentat, destul de des, o problemă. Inegali ca valoare şi pregătire, ei au fost: soprana Diana Ţugui, mezzo-soprana Alexandra Leşiu, tenorul Fabio Serani şi basul Corneliu Huţanu. De departe cea mai bună voce şi prezenţă a fost Diana Ţugui, o soprană care cântă mereu foarte îngrijit, cu precizie ritmică şi intonaţională.

S-ar zice, de altfel, că precizia ar trebui să fie baza unei interpretări frumoase, nu? Din păcate acest lucru nu este de la sine înţeles de toţi cântăreţii. Ceilalţi trei solişti nu păreau la fel de bine pregătiţi, iar acest lucru a fost evident, din păcate, în ezitările şi în greşelile lor de intonaţie. Mezzo-soprana Alexandra Leşiu înţeleg că este tânără, are 26 de ani, iar noi ştim că mai ales vocile grave se dezvoltă odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea nu cred că fach-ul ei o recomandă acestei dramatice partituri verdiene. Dincolo de aspectul timbral se impune mult mai multă rigoare în studiul partiturii.

Tenorul Fabio Serani a părut şi el mai degrabă depăşit de situaţie; deşi dotat cu o voce puternică şi oarecare lejeritate în registrul acut, el a avut dificultăţi în nuanţele mici şi un discurs muzical ce nu a curs, fiind marcat de întreruperi, parţial din cauza inegalităţii registrelor.

Basul Corneliu Huţanu are un timbru foarte frumos, cald şi nobil. În prima parte a serii probabil că a avut multe emoţii, cântând uşor forţat şi fălsuţ, dar apoi, mai stăpân pe el, oferind momente frumoase.

Orchestra a sunat foarte bine (cu câteva excepţii, când partida de violoncel nu s-a adunat, de exemplu). Starea aceea de plutire de la început a fost creată minunat de aceleaşi violoncele, în mod surprinzător. Am remarcat din nou secţiunea excelentă a suflătorilor, atât lemnele, cât şi (mai ales) alămurile cântând cu siguranţa celui bine pregătit. Un foarte frumos efect a fost obţinut şi cu plasarea a doi trompetişti în foyerul sălii, pentru o intervenţie din off. Corul, excelent pregătit de Manuela Enache Pîrvu, a fost exact în intervenţiile sale, multe dintre ele foarte dificile, fugate, precum şi în pronunţia textului; s-a ales versiunea italiană a pronunţiei - Requeim, ci nu Recviem, Jin Wang preferând cantabilitatea acestei versiuni.

Cu multe plusuri şi câteva minusuri, am avut parte de o seară electrizantă, datorită domnului Giuseppe Verdi.