„Dacă e-adevărat că muzica/ E hrana dragostei, cântare dați-mi” - această replică dintr-o celebră piesă de William Shakespeare poate căpăta nuanțe umanitare, astfel că ar putea descrie concertul desfășurat sâmbătă, 25 februarie, pe scena Sălii Radio. Intitulat Viața într-o valiză, evenimentul a reunit muzicieni importanți în fața unui public numeros, pentru a oferi câteva momente de liniște și contemplare, la un an de la invazia Rusiei în Ucraina.

Violoncelistul Răzvan Suma, pianista Sînziana Mircea și violonistul Alexandru Tomescu sunt muzicienii care au propus lucrări de Johann Sebastian Bach, Robert Schumann, Franz Liszt, Ciprian Porumbescu, Dan Popescu, Benedetto Marcello și Ludwig van Beethoven. Alături de acești trei muzicieni, pe scenă a urcat și Mariia Velia, flautistă ucraineană, de origine română, studentă la Universitatea Națională de Muzică din București. Tânăra muziciană a interpretat pagini semnate de Johann Stamitz și Myroslav Skoryk, despre care a vorbit după concert, nu înainte de a ne spune cum a început colaborarea cu acești trei artiști:

„Datorită domnului profesor la care studiez. El m-a întrebat într-o zi dacă aș vrea să fac parte din acest concert și am acceptat această propunere. Am rămas foarte emoționată când am auzit ce muzicieni o să fie. E un concert în memoria faptului că e un an, acum, de război și că sunt și eu ucraineancă... a fost foarte emoționant să cânt astăzi. Este o piesă clasică solo, cea de Stamitz, și Myroslav Skoryk este ucrainean, foarte vestit la noi, iar muzica asta pe care a scris-o este de fapt muzică pentru film. Pe lângă toate, a scris și muzică de cameră, și pentru orchestră. Și, la urmă, a devenit ca un imn al țării noastre.”

Sala Radio a fost plină, iar în foaier publicul a putut vedea expoziția Viața într-o valiză, organizată de regizorul Iulian Furtună și Iulia Mihalcea, coordonatoarea proiectului cu același nume, care a vorbit despre ideea de la care a plecat această expoziție:

„Ideea a plecat din vama Isaccea, în urmă cu un an, când mă aflam alături de regizorul Iulian Furtună (el locuiește de 35 de ani la Paris) - tulceni la origine - și am zis să facem ceva împreună pentru acești oameni, pentru Tulcea. Orașul era foarte aglomerat, un exod, o masă de oameni a traversat... și am hotărât să deschidem un drum umanitar către Franța. Din Franța către România și din România către Franța, cu oameni. În urma unui transport cu copii și mămici, s-a născut ideea proiectului în care am invitat foarte mulți artiști plastici să picteze inspirându-se din imaginile pe care noi le-am imortalizat din vamă și de pe acest drum, plus un jurnal de bord și filmul pe care Iulian l-a făcut (un film documentar)  fotografii, poeme, poveștile lor. Pe scurt, cam asta este ideea. Am vrut prin artă, prin catharsisul artei, să rămână în istorie o memorie.”

O prezență tăcută în cadrul serii se sâmbătă, 25 februarie, a fost artistul ucrainean Strajeț Piotr Grigovici, cel care în timpul recitalului a pictat un tablou cu ustensilele pe care le-a luat în singura valiză cu care a plecat din Ucraina. Mai multe valize goale, aduse de public la inițiativa organizatorilor, au alcătuit un morman pe scenă, pentru a aminti de-a lungul serii motivul central al evenimentului.

Relevant pentru acest moment este, poate, un celebru fragment din Critica Rațiunii Practice de Immanuel Kant: „Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai stăruitor gândirea se ocupă cu ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine.” Sistemul kantian nu este, însă, decât un ideal spre care societatea tinde - sau, mai bine spus, ar trebui să tindă, pentru că lecțiile filosofului iluminist au rămas, deocamdată, neînvățate de unii contemporani - dovadă fiind invazia Ucrainei de către Rusia.

Fotografii realizate de Alexandru Dolea