8 decembrie 1921 - este data la care Opera Română își deschidea porțile ca instituție de cultură cu spectacolul "Lohengrin" de Richard Wagner. Regia a fost semnată de Adalbert Markowski, iar la pupitrul dirijoral s-a aflat maestrul George Enescu, care prin prezența sa a dorit să sublinieze sprijinul și implicarea sa în realizarea acestui moment istoric. Un moment care nu ar fi avut loc fără hotărârea Ministrului Artelor - de atunci - poetul Octavian Goga. 8 decembrie 2021, pe afișul Operei Naționale București stă înscris "Lohengrin" de Richard Wagner, într-o nouă viziune regizorală ce face un arc de 100 ani peste timp.

Președintele României, Klaus Johannis, a marcat acest moment prin acordarea Medaliei Aniversare "Centenarul Marii Uniri" - distincție înmânată directorului interimar al Operei Naționale - Daniel Jinga, de către consilierul prezidențial Sergiu Nistor:

Una din aceste instituții cu care ne mândrim și care duce mai departe visul, idealurile și proiectele înaintașilor noștri care s-au regăsit împreună în anul de grație 1918 este Opera Națională din București. Dau citire în fața dumneavoastră brevetului care onorează cu medalia aniversară a centenarului, instituția pe care noi astăzi o sărbătorim: "Președintele României, dorind a răsplăti meritele Operei Naționale București, în semn de apreciere pentru efortul depus în vederea păstrării și promovării memoriei evenimentelor și participanților la înfăptuirea unității naționale și a statului român modern, contribuind la apărarea și perpetuarea valorilor în numele cărora s-a înfăptuit Marea Unire, conferă medalia aniversară Centenarul Marii Uniri, Operei Naționale București".

A fost invitat să marcheze acest eveniment Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu:

Suntem într-o perioadă extrem de importantă. Suntem într-o perioadă a centenarelor. Am avut centenarul Marii Uniri, am avut centenarul Trianonului. Anul acesta facem 100 de ani de la inaugurarea a multor locuri de cultură, pentru că pe vremea aceea au înțeles importanța și Octavian Goga era ministrul Artelor atunci, când a semnat decretul pentru operă, dar și pentru, acum o lună am sărbătorit centenarul Teatrului Național din Chișinău, de exemplu, la anul va fi centenarul încoronării. Suntem într-o perioadă de mari sărbători ale sufletului românesc și mă bucur că dincolo de pandemie, dincolo de toate restricțiile și restriștile financiare am reușit să fim împreună și să celebrăm acest moment extraordinar de important.

A rememorat momentele de glorie ale Operei Române cu artiști care s-au numărat între stelele artei lirice, Ioan Holender:

Este pentru mine o mare onoare, dar și o mare bucurie. O bucurie personală și o împlinire de a putea vorbi în acest lăcaș, care pentru mine, acum 60 de ani când din Timișoara îndepărtată de capitală, ascultam, savuram soliștii, creatorii acestei scene și nu pot astăzi aminti de Ștefănescu, creatorul operei lirice în România, dar pe lângă alții care în special, în această clădire din 1953 și mai departe au făurit gloria operei, cum se spunea pe vremea aceea, a Teatrului de Operă și Balet al României, începând de la Constantin Silvestri până la dirijorii Egizio Massini, Mihai Brediceanu și până la Cornel Trăilescu, timișorean de-al meu. Dar și marii soliști, de la Petru Ștefănescu Goangă, Dinu Bădescu, Arta Florescu, ce ansamblu extraordinar a avut acest institut. Desigur, că mai toți ar fi putut să facă și o carieră internațională și în Occident, dacă Cortina de Fier nu ar fi fost închisă, dar a fost în avantajul acelora care erau aici, că puteam auzi patru baritoni, șase soprane pe același rol. Mergeam de la spectacol la spectacol. Pe vremea aceea, cântăreții dominau teatrul liric. Să amintim și de regizorii de atunci Jean Rânzescu, Hero Lupescu și nu pot să închei aceste cuvinte fără a aminti extraordinarul balet care l-a avut acest teatru, cu Irinel Liciu, cu Gabriel Popescu, cu Elena Dacian și până în zilele acestea,  Alina Cojocaru, care acum dansează la Opera Regală de la Londra.

A urmat principalul eveniment al stagiunii "Opera 100": premiera cu "Lohengrin" de Richard Wagner, în regia lui Silviu Purcărete și cu o scenografie semnată Dragoş Buhagiar. Aș putea spune că s-au contopit decorurile și costumele într-o regie minimalistă, încărcată de simboluri, dominată de alb și negru, în care principalele roluri sunt dublate de actori.

Un lucru nou pentru Opera Națională, remarcat și de regizoarea Alice Barb:

Spectacolul este extraordinar de interesant. Este „purcăretian”, dacă vreți din toate punctele de vedere. Este așa cum am sperat. Eu sunt fan Silviu Purcărete. Îl consider un regizor uriaș și cred că doar domnia sa putea să monteze acest Wagner. Au fost momente extrem de emoționante, încă de la început, cred că a fost una dintre cele mai frumoase uverturi de spectacol de operă pe care am văzut-o. Combinația dintre actori și muzicieni este foarte interesantă. Nici nu cred că pe scena Operei Naționale s-a mai făcut așa ceva. Decorul este formidabil. Dragoș Buhagiar nu se dezminte. Orchestra sună minunat, corul este excepțional, iar soliștii sunt foarte buni și sunt foarte multe povești care sunt întrețesute și se desfășoară concomitent. Este foarte interesant că în fiecare moment, într-un colț al scenei se întâmplă ceva și această multitudine de povești se pliază foarte bine pe țesătura muzicală creată de Wagner și crează momente de mare, mare emoție.

Am regăsit-o în sală și pe soprana Elena Moșuc, la rândul ei încântată de viziunea regizorală, cât și de interpreți:

Am fost foarte, foarte impresionată de ce a reușit maestrul Tiberiu Soare să realizeze cu orchestra, cu corul, cu toți. În calitate de solistă aș fi dorit ca soliștii să nu fie plasați așa, de multe ori, în fundal, mai ales că scena este destul de mare. Muzical, aș fi preferat ca să fie un ajutor acustic.

Semnat de Silviu Purcărete, un regizor cu o carieră spectaculoasă în teatru, dar și cu incursiuni în lumea filmului, Lohengrin este un spectacol care se situează la granița dintre teatru și cinematografie, lucru remarcat și de criticul Irina Margareta Nistor:

Extraordinar de spectaculos. Mă rog, acuma, noi știm foarte bine cum creează și Purcărete și Buhagiar, dar mai ales interpretarea este formidabilă și Valentin Vasiliu este extraordinar. Și costumele, și ideea în sine, să ai o dublură pentru fiecare personaj, să fie așa o persona, cred că și lui Bergman i-ar fi plăcut spectacolul acesta. Și Istvan Teglas este, ca de obicei cu totul și cu totul aparte, așa încât cred că este mai mult decât un eveniment, așa , pentru suta asta de ani, când sunt și 100 de ani de când s-a născut regele nostru, deci cred că este o seară regală. Este o viziune tipică pentru Purcărete și pe de altă parte întotdeauna surprinzător. E la limită între teatru și cinema. Noi știm foarte bine că el s-a apropiat de cinema și atunci cred că tot așa, era un pas înainte față de ce suntem obișnuiți.

I-am remarcat pe baritonul Valentin Vasiliu, pe soprana Marta Sandu Ofrim, dar mai ales pe interpreta lui Ortrud - soprana Petra Lang, o cântăreață wagneriană în adevăratul sens al cuvântului.

Conducerea muzicală din 8 decembrie și din următoarele două reprezentații cu titlu de premieră - din 10 și 12 decembrie - aparține dirijorului Tiberiu Soare.

Distribuție - 8 decembrie 2021

Lohengrin - Daniel Magdal

Elsa von Brabant - Marta Sandu Ofrim

Ortrud - Petra Lang

Friedrich von Telramund - Valentin Vasiliu

Heinrich der Vloger - Marius Boloș

Heerufer - Dan Indricău

Patru paji: Tania Ruskova, Oana Ștefania Ionescu, Andreea Grigore, Florentina Picuș

Patru nobili: Mihai Geamașu, Narcis Brebeanu,Adrian Strezea, Octavian Crețu

Actori: Lohengrin - Istvan Teglas

Elsa - Anda Saltelechi

Ortrud - Alina Petrică

Telramund - Rareș Stoica

Cu participarea Orchestrei și Corului Operei Naționale București.