Vineri, 5 noiembrie, am avut ocazia de a mă afla la Barcelona, cu sprijinul The International Grand Prix of Romania - Trophaeum Artis Cantorum și Radio România Muzical, pentru a urmări la Gran Teatre del Liceu premiera spaniolă a spectacolului Winterreise semnat de cunoscutul coregraf francez Angelin Preljocaj pe muzica lui Franz Schubert. Un spectacol sincretic prezentat în premieră absolută în 2019 la Teatrul Scala din Milano, în care cei 12 balerini evoluează pe muzica ciclului de lieduri schubertian, interpretată live de baritonul austriac Thomas Tatzl și pianistul irlandez James Vaughan.

Protagonistul călătoriei nu este personificat de niciunul dintre cei 12 balerini în mod particular, o alegere ce reflectă de fapt schimbările permanente ale emoțiior și sentimentelor ce îi caracterizează personalitatea. Călătorul ar putea fi însuși Schubert, dar și o latură feminină a lui sau chiar o femeie - aceasta este ideea de la care pornește coregraful Angelin Preljocaj în dramaturgia sa, pendulând permanent între masculin și feminin. De fapt, fiecare dintre noi s-ar putea regăsi în povestea călătorului, iar moartea, spre care acesta se îndreaptă, poate fi privită ca o metaforă.

Cei 12 balerini, număr ce simbolizează lunile anului, păstrează atmosfera camerală, intimă a compoziției lui Schubert, într-un spectacol pe care coregraful îl descrie ca "o călătorie care își propune să nu lase pe nimeni indiferent, pentru că ea seamănă cu însăși viața". Angelin Preljocaj a imaginat la nivel spațial o grădină în anotimpul rece, dar incluzând perspectiva anotimpurilor ce vor urma. Melancolia romantică este accentuată prin scenografie, costume și jocuri de lumini, iar suferința este acompaniată de conceptul unei morți benefice. Negrul predomină, dar, la fel ca în versurile lui Wilhelm Müller, o palidă urmă de speranță este reprezentată de mici accente de lumină. Progresiv, negrul se transformă în culori calde, dar ideea de salvare se dovedește a fi iluzorie - călătorul revine inevitabil la deznădejdea provocată de dragostea neîmplinită și viața sa fără de speranță.

Interpretarea baritonului austriac Thomas Tatzl și a pianistului irlandez James Vaughan a fost excelentă, la fel, cea a balerinilor, iar spectacolul, în ansamblul său, o realizare de excepție. Puterea de sugestie a poemelor lui Müller, deja sporită de muzica lui Schubert, a emanat încă mai multă emoție în această viziune coregrafică.

Spectacolul mai poate fi urmărit în 10 noiembrie la Gran Teatre del Liceu din Barcelona, apoi, la sfârșitul lunii ianuarie a anului viitor, la Teatrul Champs-Elysées din Paris.

Foto © Jean-Claude Carbonne