"Fenomenul Silvestri" - sub acest titlu a fost comemorată, sâmbătă 2 noiembrie la Capela King's College din Londra, personalitatea dirijorului și compozitorului Constantin Silvestri, odată cu trecerea a 50 de ani de la dispariția sa. Au fost invitați Liliana Staicu, Directoarea Orchestrelor și Corurilor Radio, Lord Michael Berkeley, compozitor și producător BBC Radio 3, instrumentiști care au cântat sub bagheta lui Silvestri la Bournemouth, Nicholas Braithwaite - dirijorul său asociat, pianista Anda Anastasescu, președinta Fundației Internaționale Constantin Silvestri, din Statele Unite ale Americii Glen Gould, inginerul care a restaurat înregistrările dirijorului român și Bunny Laden, producătoarea filmului "Metamorphosis - The transformation of the Bournemouth Symphony".

Cei mai mulți dintre ei au fost prezenți și la București, miercuri 6 noiembrie la Sala Cerchez a Muzeului Național Cotroceni, unde a avut loc versiunea românească a acestui Laudatio deschis de Liliana Staicu, gazda evenimentului, prezentând date legate de personalitatea artistului român, urmată de recitalul pianistei Anda Anastasescu, care a interpretat Suitele op.3 nr.1 și 2 "Copii la joacă" și Suita op.6 nr.1 de Silvestri - cu totul adâncită în redarea esenței acestei muzici.

Pianista mângâie cu delicatețe claviatura prin gesturi tandre și dăruite. Se observă cu ușurință cum muzica îi vorbește, elegant filtrând esențe ancestrale, în note impresioniste sau de avangardă. Apare și jocul în discursul muzical, ironia, mici volute á la Stravinski - poate un Petrușca autohton, o bogăție de imagini și expresii ce capătă tonuri sumbre odată cu Suita op.6 nr.1, stranie, compulsivă, cu mult înaintea timpului său. În masa rotundă care a urmat, Anda Anastasescu declara: "Silvestri a devenit eroul nostru".

*
Eu l-am adus pe Silvestri de mai multe ori în România în timpul a 30 de ani, dar de data aceasta am avut norocul să-i pot invita pe acești oaspeți absolut speciali, cum a fost Nicholas Braithwaite, care a fost asistentul lui Silvestri ca dirijor și care acum are 80 de ani și a venit pentru o zi și o noapte ca să vorbească publicului românesc despre Silvestri așa cum l-a cunoscut el, față în față; și cei doi americani din Silicon Valley, care au lucrat pentru Google, dar acum lucrează pentru memoria lui Silvestri. Și Glen Gould a făcut foarte mult, fiindcă este inginer de sunet, și a restaurat sunetul a foarte multe CD-uri care au ieșit cu interpretările lui Silvestri în Marea Britanie. De asemenea, soția lui, Bunny Laden, care a făcut acest minunat film, Metamorphosis... și pentru lucruri de genul acesta și chiar pentru filmul cu Silvestri dirijând propria lui piesă, Preludiu și fugă, care nu există în România, pe care l-am adus fiindcă e sanzațional, ca pianistă am vrut să demonstrez evoluția lui Silvestri ca și compozitor între Suita I și a III-a. La 20 de ani deja deschide niște orizonturi armonice, de imaginație, de curaj, o altă formulă de a scrie muzică. Sunt foarte mulțumită și sunt foarte recunoscătoare doamnei Liliana Staicu și Radioului România Muzical fiindcă au acceptat să facă această repetare a evenimentului nostru de la Londra.

*
Extrem de interesantă și elocventă a fost și mărturia dirijorului Nicholas Braithwaite, timp de doi ani, între 1967 - 1969, asistentul lui Silvestri. Ce ne-a declarat după eveniment:

"Când am mers pentru prima dată la Bournemouth în 1967, el probabil era deja bolnav, dar noi nu știam. L-am urmărit timp de doi ani cum lucra, era un magician și a reușit să obțină un nivel de devoțiune din partea instrumentiștilor pe care nu l-am mai văzut nicăieri, pentru că el le oferea cadoul de a face muzică în mod minunat. Erau muzicieni buni, dar nu au avut până în acel moment oportunitatea de a da totul, ceea ce era mai bun în ei. Dacă ascultați înregistrările care sunt acum disponibile pe youtube, veți înțelege ce vreau să spun - sunt extraordinar de buni în "Șeherazada", în "In the South", în Capriciul italian, care este un incredibil exemplu de vulgaritate absolută realizat cu un bun gust perfect. Silvestri era și un gentleman atunci când lucra cu ei, temut, dar extrem de politicos. Un mare om. Și este păcat - avea doar 57 de ani când a murit. Dacă ar mai fi trăit 30 de ani, ar fi devenit unul dintre marile nume." (dirijorul Nicholas Braithwaite)

Cu alte cuvinte, cei care au fost ieri seară privilegiați să participe la acest eveniment tribut Silvestri, au avut ocazia să descopere detalii necunoscute, din anii în care dirijorul a condus Orchestra Simfonică din Bournemouth, cum a transformat-o dintr-un ansamblu de provincie, într-una din cele mai importante orchestre britanice, maniera sa de lucru, faptul că există o carte, poate cea mai amplă biografie - "A musician before his time", scrisă de jurnalistul John Gritten încă netradusă în limba română, sau cum un clarinetist din Orchestra Simfonică din Bournemouth, Ray Carpenter a salvat de la distrugere toate înregistrările sale din concert transmise de BBC și a luat legătura cu un inginer de sunet american Glen Gould care le-a recondiționat și a creat un canal youtube unde pot fi ascultate. Evenimentul s-a încheiat cu proiecția unui fragment din documentarul "Metamorphosis - The transformation of the Bournemouth Symphony", realizat de Bunny Laden din Statele Unite ale Americii. Au rămas în memorie câteva fraze: "a fost un geniu... povestea lui Silvestri este atât de uimitoare încât lumea trebuie să o cunoască".

"Sunt emoționată pentru că eu am prins epoca cu Silvestri și cu George Georgescu, am văzut și Oedipul de la primul festival Enescu, pe care nu-l uit. Astă seară am fost atât de emoționată... nu știu dacă sala a simțit la un moment dat, când s-a interpretat Enescu, eu parcă nu l-am mai auzit niciodată așa de frumos... parcă sala a înmărmurit. Vă mulțumim, Radio România Muzical, pentru această seară! A fost nemaipomenit! - Rodica Boconcios"

"Mi s-a părut un lucru minunat, ca inițiativă în primul rând, ca proiect care s-a făcut. Cred că Silvestri este foarte puțin cunoscut, iar cei care și-au dat mâna ca să facă un lucru atât de frumos, atât de închegat, să readucă extraordinara experiență pe care a avut-o acea orchestră alături de acest om, dincolo de valoarea lui în general ca dirijor - faptul că a putut să facă din acea orchestră oarecare una de niște muzicieni atât de dedicați - a fost o foarte frumoasă îmbinare între muzică, vorbă și imagine. Adică, a fost o foarte mare reușită chiar de concepție a spectacolului. - Smaranda Elian, profesoară"