Arhivă : Cronici
Înapoi
Se pare că nu este chiar atât de greu, pe cât se spune, să te menții în vârf…

Cred că, în numeroasele cronici pe care le-am făcut la spectacolele lui Răzvan Mazilu, am epuizat până acum colecția de superlative pe care limba română mi le-a pus la dispoziție. Pentru a comenta această producție cu Familia Addams a trebuit să găsesc altceva. Și… am găsit! Nu am vorbit până acum niciodată despre cutuma existentă în istoria muzicii, încă din Baroc, și practicată de nume foarte mari de compozitori, de a lua o temă deja scrisă, proprie sau aparținând altor creatori, și de a o varia, rescrie - în zilele noastre se spune a o re-vizita! - în cheie personală și de a o transforma în capodoperă - de exemplu Variațiunile pe un vals de Diabelli de Beethoven, Variațiuni pe o temă de Paganini de Serghei Rahmaninov, Variațiuni și fugă pe o temă de Purcell de Benjamin Britten, Variațiunile/parafrazele lui Liszt pe teme din Rigoletto de Verdi… sau chiar prelucrarea în formă jazzistică a (aproape) întregii opere Flautul fermecat de Mozart de Timna Brauer & Elias Meiri Ensemble. În toate aceste lucrări, compozitorii arată întreg respectul cuvenit materialului preluat, acesta rămâne perfect recognoscibil în noua formă pe care o îmbracă, formă pe care însă, artistul își pune din plin amprenta personală, redând muzicii o nouă tinerețe, implicit o nouă viață.
Familia Addams - familia ciudată, excentrică, cu preferințe morbide dar plină de umor - este o poveste bine cunoscută de marele public prin seriale, filme de lung metraj, desene animate, un musical de succes… Personajele sunt clar desenate, fiecare are o personalitate pregnantă, câteva elemente apar în toate producțiile devenind emblematice. Regăsim tot ceea ce cunoaștem și în spectacolul lui Răzvan Mazilu; ceea ce artistul adaugă sunt detaliile numeroase și spectaculoase. Sunt multe, foarte multe, dar câteva m-au impresionat în mod deosebit: coregrafia grupului de strămoși (morții vii), ingenioasa și foarte estetica rezolvare dată zborului săgeții pornite dintr-o arbaletă și ajunse în pulpa unui măr așezat pe capul iubitului, apariția Lunii într-un costum ce smulge ua-uri de pe buzele tuturor celor prezenți în sală, umorul salopetei de cosmonaut pe care cel îndrăgostit de astrul nopții îl îmbracă pentru a începe călătoria către cea iubită… și desigur, exemplele sunt mult mai numeroase. Ca de fiecare dată, distribuția este cu mare grijă căutat și fiecare interpret e ales conștient și convins - nici nu putea face altfel ! - să renunțe cu totul la sine pentru a deveni personajul gândit de Răzvan Mazilu. Obsesia nervoasă a regizorului și coregrafului pentru respectarea tuturor detaliilor a ajuns deja bine cunoscută și mult temută! Numai cum vreau eu ! - pare a fi deviza creatorului. Si toți i se supun, fără crâcnire. Căci, atent la cei cu care lucrează, Răzvan Mazilu scoate din cei aleși scoate din ei tot ce este mai bun. Și ei știu asta. Întreaga distribuție din Familia Addams este de nota 10+. Desigur, grația, frumusețea, silueta, vocea… toate darurile actriței Oana Predescu polarizează atenția tuturor atunci când ea se află pe scenă. Și nu pot să nu amintesc spectaculoasa criză de nebunie a Mariei Alexievici în "momentul adevărului"! Dar fiecare interpret își primește, cinstit și corect, porția de atenție și de aplauze care i se cuvine. Căci regizorul i-a modelat pe fiecare cu aceeași dragoste și încredere. Iar ei sunt… impecabili, minunați. Conformi modelelor și totuși… altfel. Ceea ce am apreciat în mod deosebit la toți - pe lângă talent actoricesc, voce, abilități de dansatori… - a fost totala implicare în rol de la prima la ultima secundă a spectacolului - am remarcat la aplauze că multora le-a fost greu să își revină în propria piele -, fără nicio fisură, scăpare sau, foarte important, derapaj de la echilibru și bun gust. Toți cei implicați în spectacol - desigur și artiștii din spatele scenei, cei care alcătuiesc echipa pe care Răzvan Mazilu o numește cu mândrie "a lui" - merită din plin, toată colecția de superlative pe care limba română o pune la dispoziția unui comentator încântat, cucerit, euforic!
PS O mențiune special însoțită de o reverență adâncă pentru eleganța traducerilor semnate de Carmen Stanciu și Alex Ștefănescu.
Familia Addams
Sâmbătă, 14 septembrie 2019, Teatrul Metropolis
libretul: Marshall Brickman & Rick Elice
muzica și versurile: Andrew Lippa
traducerea și adaptarea: Carmen Stanciu
traducerea și adaptarea songurilor: Alex Ștefănescu
Lucian Ionescu, Oana Predescu, Ana Udroiu, Matei Hotăranu, Radu Mitrea, Aida Avieriței, Mircea-Alexandru Baluta, Maria Alexievici, Doru Bem, Dan Pughineanu, Andreea Hristu, Iulia Samson, Loredana Cosovanu, Alex Popa, Dan Clucinschi, Ovidiu Ușvat
Regia, coregrafia, costumele: Razvan Mazilu
Producția muzicală: Alexei Turcan
Decoruri: Sabina Spatariu
Light design: Costi Baciu
Peruci, machiaj: Octavian Mardale
Video: Cristian Niculescu
Pregătirea muzicală: Maria Alexievici
Asistent coregrafie: Monica Petrica
Asistent scenografie, recuzită: Andrei Școala de Machiaj Prostetic www.scoalademachiajprostetic.ro
Corepetitori: Anca Saftulescu, Maria Alexievici
Consultant tango argentinian: Daniel Mandita