Găzduit de Sala Cadogan, cu o capacitate de 900 de locuri şi o acustică deosebită, concertul a fost însoţit de cuvântul de deschidere al domnului Dorian Branea, director ICR şi al Excelenţei sale Dan Mihalache, Ambasadorul României în capitala Marii Britanii şi a reprezentat o colaborare între doi artişti români de prestigiu - dirijorul Cristian Mandeal şi pianista Alexandra Dariescu - şi Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, într-un program ce a pus creaţiile lui Enescu şi Lipatti - într-un context european, alături de opusuri de Grieg şi Ceaikovski.

Dirijorul britanic Samuel Draper, cel care a interpretat în premieră britanică în acest an Simfonia a IV-a de Enescu, ne-a declarat:

"Este prima oară când am plăcerea de a-l vedea pe Cristian Mandeal dirijând şi mi-a plăcut foarte mult să-i urmăresc stilul. Din punct de vedere tehnic, are gesturi fluide şi elegante, ce sugerează ideile muzicale orchestrei. Mi-a plăcut în special în Uvertura Francesca da Rimini de Ceaikovski, felul în care a condus schimbările de tempo şi acel rubato care este atât de important în această muzică şi îi dă un aspect improvizatoric şi un frumos conţinut emoţional romantic. "

Criticul muzical Richard Whitehouse de la revista "Gramophone":

"Am fost foarte interesat să îl văd pe Cristian Mandeal, pe care nu l-am mai urmărit dirijând în Marea Britanie, ci doar în Bucureşti, de câteva ori, în Festivalul Enescu, ultima oară cu doar câteva luni în urmă când a condus Simfonia a II-a de Sibelius. În programul acestei seri am remarcat că în lucrarea din final, în Fantezia Francesca da Rimini de Ceaikovski, Mandeal a deţinut controlul tempilor şi a realizat o gamă largă de stări, de la melodramatic la comic. A fost impresionant. Ceaikovski a adus totodată şi un anumit contrast după muzica lui Dinu Lipatti, scrisă în prima parte a secolului 20, cu influenţe neoclasice, de tip Stravinski şi Prokofiev. Tragedia lui Lipatti a fost că a murit atât de tânăr şi nu putem şti cum ar fi evoluat din punct de vedere componistic. Enescu, de pildă, a compus permanent, deşi se manifesta şi ca interpret. Lipatti profesa în primul rând ca pianist şi compoziţia era lăsată mereu într-un plan secund. Este bine că în anul centenarului această muzică este scoasă la lumină. Concertino-ul în stil clasic este atractiv şi ar fi de dorit ca orchestre din întreaga lume să îl includă în repertoriu. Alexandra Dariescu a cântat Grieg foarte bine. Poate că programul s-ar fi completat mai bine cu un Concert ca cel de Schumann şi ar fi beneficiat de un contrast mai bun. A fost o interpretare informativă, din acest punct de vedere. Cred că în Rapsodia I de Enescu, Mandeal a încercat să creeze anumite reflexii care ar fi avut mai mult sens pentru o orchestră românească. Acustica sălii Cadogan este una specială, iar piese ca cele de Enescu şi anumite părţi din Ceaikovski pot suferi din această cauză. Contrastul a fost bun şi este bine că am avut aici muzica lui Lipatti în anul centenarului său. "

Centenarul Lipatti a adus, pe lângă expoziţia realizată de Muzeul Naţional George Enescu, expusă în foayer, şi o premieră excepţională pentru toţi cei care îl iubesc pe genialul pianist şi compozitor: difuzarea publică în premieră absolută a primului film în care apare Dinu Lipatti. Despre istoria acestui film, muzicologul şi dirijorul Erich Singer, autor al volumului Festivalul de la Lucerna, de la Toscanini la Abbado, apărut în 2014:

"Când am scris cartea, Ursula Strebi, fiica lui Walter Strebi, unul dintre personajele importante de la începuturile Festivalului, mi-a spus că a găsit un film de 88 mm realizat de tatăl său la o petrecere şi încercase să-l digitalizeze. Petrecerea avusese loc în casa familiei Strebi, înainte ca Lipatti să susţină primul său concert la Lucerna, în august 1947. Participă la petrecere împreună cu soţia sa Madeleine şi apare doar pentru câteva secunde în acest film, făcut de un amator."

Aducerea în lumină a secvenţelor îi revine jurnalistului britanic Orlando Murrin, unul dintre cercetătorii pasionaţi ai vieţii şi activităţii lui Lipatti:

"Am fost foarte norocos pentru că filmele erau deja digitalizate de către Ursula Strebi. Erau filme foarte lungi şi am considerat că trebuie să extrag imaginile cu muzicienii foarte importanţi care apar (şi sunt mult mai mulţi decât cei pe care îi vom vedea în seara asta) şi să fac un montaj în jurul imaginilor cu Dinu Lipatti. Şi pentru că filmul era mut, am avut nevoie de un soundtrack, iar prima parte a Concertinoului în stil clasic s-a potrivit perfect. "

Acest prim film în care apare Dinu Lipatti va avea premiera românească la Bucureşti, pe 4 decembrie, de la ora 18.00, la Muzeul Naţional George Enescu, în cadrul unui concert-simpozion în care vor fi prezentate descoperirile - importante - legate de Dinu Lipatti, în acest an, al Centenarului.