ACUM:
15.20
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Concertele roz (R)
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

AUDIO. 'West meets east' cu Alexandru Tomescu și Pandit Udhai Mazumdar

Publicat: marți, 24 Octombrie 2017 , ora 14.09

În amintirea unui album legendar apărut cu 50 de ani în urmă, Asociația Jazzmine World a organizat un turneu în patru orașe din România, într-un proiect care i-a avut ca protagoniști pe violonistul Alexandru Tomescu, pe Pandit Udhai Mazumdar, discipol al legendarului Ravi Shankar, la rândul său venind cu doi dintre elevii săi - Rohan Dasgupta la sitar și Bhaskar Das la bansuri, flautul de bambus indian, Udhai Mazumdar fiind interpret la tabla.

A fost evocată ieri seara (23 octombrie), o prietenie cum doar în lumea muzicală poate exista - între marele violinist Yehudi Menuhin și maestrul de necontestat al sitarului Ravi Shankar. Exponenți a două culturi muzicale atât de diferite, s-au întâlnit în anii '60, au cântat împreună pe scena Festivalului de la Bath și au lansat trei albume sub titlul "West meets East", considerate un incipit pentru curentul world music. Pentru primul album apărut în 1967, care a înregistrat cele mai multe vânzări din istoria casei de discuri "Angel Records", cei doi au câștigat un premiu Grammy. Acest material a inspirat concertul care a avut loc la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă din București. Am ascultat ragas compuse de Ravi Shankar, Sonata a III-a "în caracter popular românesc" de George Enescu, pe care Yehudi Menuhin a inclus-o în primul album "West meets east" ca expresie a exotismului occidental, sonată interpretată de Alexandru Tomescu în tonuri impetuoase, savuroase, cu adevărat așezând-o într-o simbioză cu ragas-urile indiene, o descoperire care nu diminuează, ci duce cu gândul la universalitatea muzicii enesciene - Alexandru Tomescu, acompaniat discret și rafinat de pianista Sânziana Mircea. La final am remarcat o piesă tribut adusă de Pandit Udhai Mazumdar maestrului său, Ravi Shankar.

Extrem de binevenite explicațiile muzicale generoase oferite de artiștii prezenți pe scenă, mai mult decât atât fascinantă această muzică modală cu ale sale linii melodice care variază la nesfârșit într-un continuum alimentat din sine însuși, dar și dintr-un flux ritmic luxuriant! Artiștii indieni ne-au împărtășit firesc, zâmbindu-și unul altuia, misterele acestei lumi muzicale care învăluie, seduce și poate conduce către o formă de extaz. Virtuozitățile nu se discută, ele răvășesc. Nu a lipsit, cum era firesc pentru un concert de succes, bis-ul - o piesă de Constantin Dimitrescu reinterpretată strălucit în stil indian.


Alexandru Tomescu, ați oferit o nouă surpriză publicului român prin acest concert exotic. Ce înseamnă pentru dumneavoastră întâlnirea cu Menuhin, Enescu, Shankar?

Sigur, am pășit cu emoție pe acest drum deschis în urmă cu 50 de ani de Yehudi Menuhin, și în mod evident am trăit întreaga emoție pe care a resimțit-o Menuhin, atunci când a făcut acești primi pași. El a fost practic un pionier. Muzica indiană este de o cu totul altă factură, Udhai Mazumdar îmi spunea că de fapt în India nici nu există partituri, și aceste partituri occidentale prin care noi ne simțim confortabil, sunt o apariție recentă pentru ei. Este o muzică extrem de precisă, tabla ține un ritm atât de riguros, ca un mecanism. Evident sunt obișnuit să-mi aștept partenerii de scenă, să le dau răgazul să respire. Acest lucru nu se poate întâmpla în muzica indiană, pentu că dacă ai ezitat o secundă, dacă ai clipit deja ai ieșit din ritm. Deci, pentru prima dată în cei … 35 de ani de când cânt la vioară a trebuit să găsesc acea disciplină a unui ritm de fier. Pe lângă aceste momente extrem de măsurate, de precise, există acele introduceri, acele preludii în care sunetele temei sunt explorate de fiecare instrument în parte, deci este o muzică foarte diversă, foarte contrastantă, și, lucrul care m-a convins la fiecare concert, foarte pe gustul publicului din România. Concertul de la București a fost primul sold out  la sfârșitul lunii septembrie, la fel și la Cluj, Timișoara și la Pitești. A fost un experiment pe care l-am realizat anul acesta, fără îndoială, îl vom repeta și îl vom dezvolta în anii care vin.


Cum ați colaborat cu muzicienii indieni?

Ne-am înțeles foarte bine, pentru că împărtășim aceleași valori. Ei mi-au spus că nu au mai colaborat până acum cu muzicieni occidentali, așa că a fost un experiment și pentru ei. Am avut emoții, trebuie să recunosc, pentru că este o muzică pe care nu am mai parcurs-o niciodată și nu eram aproape deloc familiarizat cu ea, însă în clipa în care intri în această dimensiune spirituală pe care ți-o dă muzica, deja poți să începi să te miști în libertate, să fii în largul tău, chiar și în aceste condiții extrem de constrângătoare. Ne-am împrietenit și este foarte important să existe această bună relație de prietenie între oamenii care apar pe scenă, pentru că lucrul acesta se simte și în muzică.


Pandit Udhai Mazumdar
, la rândul său ne-a oferit un scurt interviu:

Este un lucru bun, acest proiect inițiat de Asociația Jazzmine, este un lucru bun pentru muzica clasică indiană, pentru muzicieni, pentru Alexandru și pentru muzicienii din vest. A avut loc acest eveniment, după cum știți, acum 50 de ani, și între timp a fost un mare gol. Au mai existat astfel de concerte în Marea Britanie, în Statele Unite ale Americii, dar nu și în Europa de Est. Deci este o decizie importantă acest revival, de asemenea apariția a noi piese compuse de cvartetul nostru. Suntem foarte fericiți, este un lucru foarte bun.


Ne puteți dezvălui câteva detalii legate de experiența dumneavoastră muzicală alături de legendarul Ravi Shankar?

În India există un sistem de studiu al muzicii cu totul diferit față de vest. Nu trebuie să mergem la o Academie de Muzică sau la o Universitate. În schimb avem un sistem care se numește "tradiția profesor - discipol". Este foarte vechi, de aproximativ 5000 de ani. Potrivit acestuia, studentul trăiește în casa maestrului, nu înveți acolo doar muzica, sau oricare altă artă, înveți un mod de a trăi, cum să-ți dirijezi viața, cum să fii o ființă bună, cum să fii smerit, dacă vrei să fii muzician, cum să fii un muzician. Poate vrei să ieși pe scenă și ești încă neșlefuit, grosolan, mândru, și muzica va suna ca atare, iar oamenii nu vor agrea nici muzica ta, nici pe tine. Este ceea ce am făcut eu cu maestrul meu, am învățat totul, este de fapt viața adevărată, să fii muzician.


Să înțeleg, dacă ești o persoană mândră, nu ai cum să interprezi bine muzica…

Ei bine, poți să fii mândru de muzica ta, este frumos, dar trebuie să fii umil, pentru că în cele din urmă, nimic nu este permanent. Astăzi am putut să cânt, prin harul Domnului, prin binecuvântările maestrului, dar mâine nu știu sigur dacă voi putea face la fel. Deci sunt încă recunoscător, sunt încă smerit pentru că am putut susține, pentru că toți am putut susține un asemenea concert frumos. Și nu este vorba doar despre noi. Se întâmplă!


Care este lucrul cel mai prețios, în sens strict muzical pe care maestrul dumneavoastră, Ravi Shankar vi l-a transmis?

Ori de câte ori studiezi, și acest lucru ar trebui să se întâmple în fiecare zi, trebuie să revii la lucrurile de bază. Sunt cele mai importante. Restul vine de la sine.


Care este diferența principală dintre muzica clasică occidentală și muzica clasică indiană?

Cea mai importantă diferență este faptul că noi nu folosim armonia, nu avem orchestre simfonice, lucrăm cu muzică modală, avem scări melodice, structuri ritmice pe care lucrăm și mereu rămânem legați de tonică. Când cântăm o compoziție, un raga, niciodată nu schimbăm tonica. Acestea sunt cele mai importante noțiuni, în câteva cuvinte.


Cum a decurs colaborarea cu violonistul Alexandru Tomescu?

A fost extraordinar să lucrăm cu el. Este un muzician fantastic, o ființă umană bună, ospitalier, dincolo de muzică, ne-a întrebat de fiecare data dacă avem nevoie de ceva, cât suntem în România. Ne-a deschis propria casă pentru a repeta acolo, am trăit o experiență minunată împreună, pe care sperăm să o repetăm.

Reportaj realizat de Marina Nedelcu