Elena Teodorini este artista pe care Opera Română din Craiova o omagiază anual, în cadrul unui festival internaţional ce a ajuns, în 2017, la ediţia cu numărul 15. Momentul este unul jubiliar, marcând 160 de ani de la venirea pe lume a cântăreţei celebre în lumea operei în secolele al 18-lea şi al 19-lea. Festivalul a început în 1 octombrie şi propune publicului nu numai spectacole de operă şi operetă, ci şi de balet, concerte de jazz şi un masterclass de canto. Sâmbătă, în 14 octombrie, am răspuns invitaţiei Operei craiovene de a asculta actul al II-lea al operei Tristan şi Isolda de Wagner la sala Filarmonicii (clădirea Operei este închisă pentru renovare). Partiturile principale au fost cântate de două voci wagneriene renumite: tenorul Ian Storey şi soprana Jane Irwin - ambii din Marea Britanie. Storey a cântat prima dată acest rol, o adevărată culme a dificultăţii de interpretare, în 2007, la Teatrul La Scala din Milano, sub bagheta lui Daniel Barenboim; avusese la dispoziţie numai cinci luni pentru a-l învăţa, iar managementul teatrului milanez a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l ajuta. De la succesul ce a marcat deschiderea acelei stagiuni de spectacole, Ian Storey a cântat Tristan în toată lumea. După seara de pe scena Filarmonicii din Craiova l-am întrebat, între altele, dacă există şi avantaje ale interpretării parţiale a unei opere wagneriene în versiune de concert?

N-aş spune că e neapărat vreun avantaj, dar e drept că astfel mai mulţi oameni au ocazia să asculte muzica. Pentru că există şi persoane care nu au răbdare să urmărească un spectacol de operă ce durează aproape cinci ore.

Jane Irwin, cântăreaţă de mare expresivitate, care a făcut, în 2009, trecerea de la rolurile de mezzo-soprană la cele de soprană, este şi ea de aceeaşi părere: Nu cred că sunt avantaje, poate doar faptul că nu petrecem timp la machiaj şi costume. Dificultatea, însă, este evidentă - e vorba despre echilibrul dintre orchestră şi voci. Orchestra cântă de cele mai multe ori aşa cum ar cânta dacă ar fi în fosă, pentru că muzica e foarte exuberantă. Iar tu eşti unul singur şi ei sunt ofarte mulţi. E problematic. Însă noi, cântăreţii, nu avem ce face, pentru că dacă începem să împingem în voce nu o să ne mai auzim deloc. Aşa că trebuie să avem încredere în dirijor.

La Craiova dirijor a fost Walter Attanasi, care ocupă şi funcţia de director muzical al Operei din localitate. Muzicianul s-a străduit să ofere o versiune interpretativă cât mai îngrijită a partiturii, însă au fost destul de multe momente în care orchestra a acoperit vocile. Minunate voci, de altfel! În afara interpreţilor rolurilor titulare, pe scenă au mai evoluat soprana lituaniană Vilhelma Moncyte - în Brangäne, basul sârb Dragoljub Bajic - în rolul regelui Mark, precum şi doi muzicieni români - baritonul Ioan Cherata (Kurwenal) şi tenorul Bogdan Olaru (Melot).

Festivalul Internaţional "Elena Teodorini" continuă la Opera Română din Craiova până în data de 12 noiembrie 2017.