După cinci zile cu manifestări care mai de care mai interesante și mai bine articulate, ieri a venit ziua de care aș vrea să-mi amintesc cât mai puțin. În primul rând a fost recitalul participanților la cursurile de măiestrie. Nu întâmplător am folosit termenul participanți și nu absolvenți, pentru că cei care au salvat situația au fost cei doi muzicieni excepționali: pianista Verona Maier și flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, artiști cu care ar fi putut avea șansa să lucreze timp de o săptămână mai mulți cursanți dacă organizarea și promovarea ar fi fost mai bună. Așa, la cursul de muzică de cameră am remarcat...un tenor cu o voce interesantă - Mihai Urzicana și am ascultat patru flautiști, doi violoniști și o pianistă. O bază de selecție restrânsă, care ar fi putut duce și la un concert final de slabă factură, dacă profesorii nu ar fi reușit câteva combinații instrumentale ingenioase și nu ar fi incheiat concertul cu un micro-recital plin de savoare.

Cel mai slab moment al festivalului s-a desfășurat în Piața Turnului sub genericul "Seara muzicii crossover". Spun asta în ciuda faptului că au venit și au aplaudat frenetic foarte mulți spectatori. Nu întotdeauna ceea ce este popular este și valoros.

Ca soliști ai Orchestrei Simfonice a Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău ne-au fost prezentați trei tenori. După părerea mea doar unul real - Andrei Lazăr, în rest ... Marcel Pavel - un tenor închipuit aflat în conflict deschis cu acutele și paralel cu tehnica specifică artiștilor lirici și Vlad Miriță - un cântăreț ieșit din formă, care ne convinge o dată în plus că trecerea rapidă de la un gen la altul nu este benefică în timp unui cântăreț de operă. Orchestra băcăuană, sub conducerea lui Juan Cantarell din Spania, a părut ezitantă, nesigură.

Am convingerea că în finalul festivalului ne vom bucura de arta unui adevărat artist liric - soprana Cellia Costea. Ea va colabora cu Orchestra Simfonică de tineret "Naissus"din Nis (Serbia), ansamblu condus de dirijorul Zoran Andric.