Arhivă : Cronici Înapoi
AUDIO. Camera Regală sub cupola Ateneului Român - 17 iunie 2017
Camerata Regală a încheiat, în 17 iunie, Stagiunea Regală cu un concert care a stat sub semnul Mozart & Beethoven - Ultimele simfonii. Pentru cele două opusuri a fost invitat la pupitru tânărul dirijor școlit în Statele Unite ale Americii - Vlad Vizireanu. Acesta a făcut și câteva precizări cu privire la programul ales:
"Simfonia a IX-a de Beethoven este piesa pe care oricare dirijor vrea s-o facă. Cu orchestra Camerata mă cunosc de cel puțin trei ani. Soliștii… absolut fenomenali! E ușor să lucrezi cu ei, să faci muzică cu ei, să înveți de la ei."
Ovații și aplauze entuziaste s-au auzit sub cupola Ateneului Român în finalul unei seri în care, pentru ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven, au urcat pe scenă soprana Irina Iordăchescu, mezzosoprana Antonela Bârnat, tenorul Mihai Urzicana și baritonul Valentin Vasiliu, soliști alături de Corul Filarmonicii George Enescu pregătit de Iosif Ion Prunner. Versiunile celor două simfonii oferite de muzicieni au fost pe placul melomanilor, în rândul cărora s-au regăsit și sopranele Georgeta Stoleriu și Bianca Manoleanu:
"A fost foarte ofertant genericul, fromos construit, cu tempi foarte solicitanți. Spumă și… spectaculos!"
"Un pachet de soliști buni, și ei adaptați la acești tempi extrem de rapizi… O seară frumoasă!"
"Sigur, Simfonia a IX-a este o piatră de încercare pentru toată lumea. Un dirijor care le-a urmărit intențiile, un cor pentru care această lucrare face parte din repertoriul curent… A fost o seară minunată!"
Entuziasmul muzicienilor care alcătuiesc Camerata Regală și a maestrului lor Vlad Vizireanu a trecut rampa și în rândul publicului,concertul din 17 iunie fiind catalogat drept un final de stagiune spectaculos de către doctorul Mircea Penescu - vioara I a Orchestrei Medicilor:
"Un final de stagiune absolut spectaculos! Foarte inspirată, alegerea pieselor. Mozart - cu tot specificul lui care, în această ultimă simfonie, 41, într-adevăr întră într-o eră mai sobră, mai simfonică, polifonică și care se apropie cumva de concepția beethoveniană. Iar Beethoven, ce să mai spun, pentru că sunt puține cuvinte care pot descrie tot ceea ce înseamnă această simfonie ca simbol, ca simbol al geniului, al chinului și al spiritualității care urcă deasupra tuturor și creativitatea marelui titan, care depășește toate necazurile și care poate să facă această capodoperă pe care el n-a putut s-o audă niciodată decât cu închipuirea."