Un pianist cu un tuşeu cald şi omogen stăpânit cu o bună tehnică pianistică, un muzician inteligent şi sensibil, cu o mare plăcere de a cânta. Astfel l-am putea defini pe Dimitri Malignan, un pianist născut la Paris în anul 1998, provenind dintr-o familie de origine română. Dimitri Malignan studiază pianul de la vârsta de 5 ani remarcându-se foarte repede în cadrul concursurilor naţionale şi internaţionale de pian din Franţa, unde a câştigat nu mai puţin de 20 de premii. Din 2009 a urmat cursurile Şcolii de Muzică "Alfred Cortot" din Paris, Dimitri Malignan câştigând şi laurii unor concursuri din afara Franţei, precum: Anton Garcia-Abril din Spania, în 2011, şi "Mihail Jora", în 2016. Pentru un program cu lucrări romantice şi moderne a optat în 9 mai Dimitri Malignan, oferind celor aflaţi la Sala mică a Ateneului Român o frumoasă serată de marţi. Am avut parte de un program Robert Schumann - Serghei Prokofiev, în care Dimitri Malignan a identificat contraste şi asemănări pe care le-a precizat în finalul unui recital foarte apreciat de cei aflaţi în sală:

"Sunt foarte apropiat de muzica lui Schumann, în special de prima sonată în fa diez minor - este o lucrare de mari dimensiuni. Găsesc cele şase piese din suita de balet Cenuşăreasa de Prokofiev că sunt contrastante, dar găsesc şi multe puncte comune cu sonata lui Schumann. Avem de-a face cu două personaje în ambele lucrări: Cenuşăreasa şi Prinţul la Prokofiev, Florestan şi Eusebiu la Schumann… La fiecare recital încerc să cânt la capacitate maximă, nu fac nimic special, pur şi simplu cânt muzica pe care am ales-o şi încerc să o redau cât mai bine, şi sper ca publicului să-i placă modul în care o interpretez…"

Eşti pentru prima dată la Sala mică a Ateneului Român, cum te-ai simţit?

"Este un loc foarte frumos pentru a cânta, un loc foarte intim... poţi să simţi prezenţa publicului... îmi place foarte mult."

Publicul a sesizat plăcerea sa de a cânta, de a se afla pe scenă răsplătindu-i evoluţia cu aplauze îndelungi şi repetate rechemări la rampă. Dimitri Malignan a lăsat impresia unui pianist cu o gândire muzicală bine conturată combinată cu un ton expresiv în pasajele lirice şi tumultuos în cele de virtuozitate.