"Ce bucluc!" este un concert-spectacol în care Corul de Copii Radio dirijat de Voicu Popescu îmbină ritmurile contemporane cu versuri din Marin Sorescu, Tudor Arghezi şi momentele de pantomimă ale actorului Dragoş Huluba care, de altfel, este şi regizorul spectacolului.

Acompaniaţi la pian de Magdalena Faur, la orgă de Simona Săndulescu şi la vibrafon de Alexandru Anastasiu, în a doua parte a concertului, dedicată sărbătorii pascale, copiii au interpretat lucrări semnate de Cornelia Tăută şi Felicia Donceanu. Apreciaţi pe cele mai importante scene din Europa şi laureaţi la concursurile internaţionale, copiii din Corul Radio au cântat piese solicitante din punct de vedere al interpretării, care au fost aplaudate îndelung de către public.

"Minunat! Copiii sunt minunaţi… un program foarte greu de interpretat, cu multe probleme tehnice, dar pe care copiii le-au depăşit cu succes. Felicitări şi dirijorului şi copiilor!"

Cum a fost?

"Minunat! A fost antrenant. Au fost zâmbitori, ne-au creat o stare bună de spirit în seara aceasta."

"Mi-a plăcut foarte mult şi m-a făcut să simt emoţie."

"E prima dată, dar a fost foarte frumos şi cred că o să mai vin."

A fost vreo piesă care ţi-a plăcut mai mult?

"Partea cu papucul dumneavoastră."

Maestre Voicu Popescu, o seară în care muzica contemporană s-a îmbinat cu poeziile lui Arghezi, Marin Sorescu… Cum a fost?

…Cu exerciţii de pantomimă, cu expresie corporală, cu scandări, cu lucruri care ies puţin din obişnuitul corurilor, de copii mai ales. Sigur, ne-am propus după câţiva ani de alte genuri abordate, cum a fost programul de muzică barocă de anul trecut, a venit şi momentul muzicii noi, care exprimă spiritul nou. Şi pledoaria noastră în această seară a fost de a redescoperi copilăria prin cântecele ei, dar aduse desigur la nivelul la care copiii noştri înţeleg deja să vadă existenţa, pentru că ne uităm la ei… la 2-3 ani ştiu deja să vadă existenţa, ştiu să deschidă gadgeturi, deci acest să zicem folclor adaptat de compozitorii contemporani la un limbaj mult mai evoluat şi cu nişte provocări de ordin ritmico-melodic şi nu numai, şi expresiv, au făcut ca aceste piese să rămână în patrimoniul nostru şi prin interpretarea Corului de Copii Radio, pentru că unele sunt dificile, iar copiilor trebuie să le rămână imprimate în suflet aceste sonorităţi, aceste arhetipuri sonore pe care, eu ştiu, poate la rândul lor să le cultive copiilor lor. Altfel, ne pierdem rădăcina şi nu mai ştim de unde am plecat.