Pe invitaţie scria: Opera Naţională Bucureşti prezintă premiera eveniment Liliacul de Johann Strauss - fiul, spectacol care marchează reînfiinţarea Teatrului Naţional de Operetă şi Musical "Ion Dacian. Unde? În sediul Palatului Parlamentului, Salonul Recepţii. Cu un ochi am râs, cu celălalt am plâns. Reînfiinţarea acestei instituţii este un gest reparator al unei greşeli majore ce nu ar fi trebuit comisă niciodată. Dar spaţiul de desfăşurare al «premierei eveniment» este impropriu din toate punctele de vedere, un compromis acceptat totuşi, în egală măsură, şi de artişti, şi de public. Pentru un scop nobil. Presupun că doar pentru un singur spectacol. Din păcate, anunţul că se vor juca lunar spectacole de operetă la Parlament pare, după această seară, fără acoperire. Sau poate… totuşi… Vom vedea. Deocamdată, lacrimi de bucurie în ochiii celor de pe scenă, lacrimi de bucurie în ochii celor din sală, aplauze entuziaste şi sonore strigăte de Bravo… flori, multe flori la final. Opereta are la Bucureşti publicul ei, iubitor şi credincios, care a venit să-şi salute şi să-şi încurajeze artiştii preferaţi. Bucureştiul are nevoie de un teatru de operetă - un adevăr ce nu poate fi negat de nimeni şi anulat de nimic.

Onorurile serii au fost făcute (încă) de d-na Beatrice Rancea, director interimar al ONB, de unde deducem că această instituţie îşi atribuie victoria deciziei de reînfiinţare şi îşi asumă riscurile şi reuşitele acestui spectacol. Paharele de şampanie şi florile de la final - date artiştilor tot de d-na Rancea - le interpretez ca pe un semn de prietenească despărţire şi vreau să înţeleg că, pe viitor, reînfiinţatul teatru îşi va decide singur viaţa şi căile pe care va păşi. Îi dorim numai bine şi o grabnică revenire la standardele de calitate cu care, în trecut, ne-a obişnuit. Personal, îl consider Lucian Vlădescu eroul serii. Spectacolul stă cu totul în vârful baghetei dirijorului, care conduce instrumentele şi vocile cu siguranţă, ştiinţă, luciditate, echilibru, pasiune… cerând imperios tuturor şi tot timpul să cânte şi să joace aşa cum şi-ar fi dorit compozitorul însuşi. Maestrul Lucian Vlădescu este un profesionist autentic şi ar fi minunat ca scenele româneşti de teatru muzical să aibă cât mai mulţi dirijori asemeni lui.

Ultimii şase ani au supus colectivul la greutăţi, privaţiuni, încercări extreme, pe care nu le-a meritat, dar care au lăsat urme adânci. În acest context, renunţ la o critică convenţională, cobor cu bunăvoinţă ştacheta aprecierilor valorice şi mă bucur sincer că, după şase ani, artiştii Operetei bucureştene au putut prezenta, din nou, o premieră. Personal, aş corecta şi aş spune, o adaptare a unei producţii existente deja în repertoriu, căci mult din spectacoul "vechi" se regăseşte în spectacolul dorit «nou». Fiind vorba de un regizor italian, Matteo Mazzoni - pe care nu l-am iubit foarte mult nici după recenta premieră cu Bărbierul din Sevilla pe scena ONB - nu îmi este foarte clar în ce măsură noutăţile îi aparţin sau nu. Presupun că îi aparţine schimbarea locului de desfăşurare a acţiunii, de la Viena la Bucureşti. Nu ştiu însă dacă regizorul a fost atât de subtil încât să imagineze şi schimbarea de atitudine şi de joc a personajelor care, replasate din eleganta şi vesela viaţă de societate de la 1874 din capitala austriacă în atmosfera aceleiaşi perioade din capitala dâmboviţeană s-au transformat, toţi, fără excepţie, în mitici, caţavenci, tipăteşti, zoe şi ziţe. Probabil că inventivului tânăr regizor italian îi aparţine şi nefericita idee ca Frosch să îşi sufle nasul în supa pe care, la scurt timp, Frank, directorul închisorii, o soarbe cu evidentă plăcere. Nu ştiu însă dacă omisiunile din text - replici savuroase pe care le aşteptam cu bucuria consumată în avans - sunt sugestia regizorului sau scăpări ale interpreţilor. Cert este că oaspetele intalian nu se poate face vinovat de replici de genul Când vreţi să serviţi masa Coniţă? (Adela) sau Voi servi cina/supeul singură…(Rosalinde) …inadvertenţă gramaticală pătrunsă vioi şi pe nesimţite în limba română la nivelul străzii şi furişată şerpeşte acum, şi pe scena Teatrului Naţional de Operetă şi Musical "Ion Dacian" în ciuda existenţei unui secretariat muzical, al unei direcţiuni şi a sute de urechi şcolite care ar fi putut auzi şi corecta.

Îmi amintesc din montarea precedentă că înlocuirea vocii de mezzosoprană (rol în travesti, Hosenrolle) pe care Strauss-fiul a dorit-o pentru Prinţul Orlofsky, cu una de contratenor nu m-a încântat şi nu m-a convins niciodată. În seara de sâmbăta, 30 decembrie 2016 însă, caricatura în care se transformă prinţul atunci când începe să cânte, mi-a displăcut parcă şi mai mult iar la întrebarea Oare de ce? zău că nu găsesc răspuns decât poate într-un nonşalant De ce nu?! gol.

Oricum, apluaze pentru un vesel aruncat Batman for ever! Nimic mai adevărat. Opereta lui Johann Strauss-fiul va rămâne nemuritoare şi, dacă nu îţi place ce vezi şi ce auzi, tu, adevăratul meloman împătimit de acest gen minunat, poţi să-ti cobori pleoapele, şi să vezi şi să asculţi cu ochii şi urechile minţii şi sufletului, capodopera ale cărei melodii le fredonezi cu sinceră plăcere. Asta doar dacă ai o vârstă, ai mai văzut şi ai mai auzit. Dacă nu… Caut răspuns la întrebarea oare cine a fost mai ghinionist eu, că tocmai m-am întors de la Viena, unde am văzut câteva spectacole extraordinare de operetă şi musical, sau nou-înfiinţatul Teatru Naţional de Operetă şi Musical "Ion Dacian" din Bucureşti pentru că ştiu bine cum ar fi trebuit să arate şi să sune o seară magică cu Liliacul lui Johann Strauss - fiul?!

*

Vineri, 30 decemebrie 2017, ora 19
Sediul Palatului Parlamentului, Salonul Recepţii

LILIACUL de Johann Strauss - fiul
Regia şi Scenografia Matteo Mazzoni - Italia
Coregrafia Roxana Colceag
Dirijor Lucian Vlădescu
Distribuţia:
Eisenstein - Alfredo Pascu
Rosalinda - Doina Scripcaru
Adela - Gabriela Daha
Alfred - Andrei Fermeşanu
Falke - Ştefan Popov
Blind - Cristian Caraman
Frank - Orest Pîslariu Ranghilof
Prinţ Orlofsky - Victor Bucur
Frosch - Cătălin Seimeanu
Ida - Maria Baciu
Invitat Special - Claudiu Bleonţ
Participă orchestra , corul şi ansamblul de balet al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical "Ion Dacian".