Pare incredibil că în decursul unei singure săptămâni am avut pe scena Sălii Radio două concerte jazz ale unor importanţi artişti cubanezi. Primul a fost desigur legendarul trompetist Arturo Sandoval, care a lăsat o impresie fabuloasă publicului bucureştean. Al doilea a fost aseară, 30 iunie 2016, pianistul şi compozitorul Omar Sosa.

Stilurile celor doi sunt absolut diferite şi astfel pot spune că am avut parte de experienţe distincte. Omar Sosa tinde spre o esenţializare a jazzului. Jazzul este doar un pretext pe care el topeşte muzici latino-americane şi africane, cu precădere, dar şi ceva influenţe mediteraneene. O apariţie deosebită, aproape stranie, muzicianul şi-a făcut intrarea în scenă îmbrăcat din cap şi până în picioare în alb şi a început de unul singur o lucrare cu iz incantatoriu. I-a urmat apoi basistul, care a inserat iniţial sonorităţi de kalimbă melanjului artistic, apoi saxofonistul şi toboşarul. Cuvântul cheie pentru acest concert a fost: diversitate. Chiar şi formula sa instrumentală este una multietnică, unde s-au reunit cubanezi, un african şi un american.

Iată ce spune Omar Sosa despre modul în care vede el muzica:
"Modul în care trăim în această lume împreună este unul în care diferitele culturi sunt combinate. Spre exemplu ieşi pe stradă şi vezi oameni din India, din New York, din Cuba, din România, din Mexic, din Africa de Sud, din absolut toată lumea. Aşa este şi muzica. Modul în care văd eu muzica, în care o simt, este la fel. De aceea nu îmi este suficient să rămân constrâns de un singur stil. Pentru mine toate muzicile se reunesc."

Într-adevăr, am putut asculta muzici din toate colţurile lumii, peticite mai mult sau mai puţin dibaci pe un schelet uşor minimalist. Uneori am avut şi o uşoară senzaţie a unui mic haos îmbuteliat într-o sticlă frumoasă. Cert este că Omar Sosa nu este Sandoval şi nici n-ar trebui să fie. Este o experienţă cu totul aparte ce merită încercată, chiar şi în pilule homeopate, de toţi iubitorii muzicii jazz.