Cu 65 de ani în urmă, în 7 noiembrie 1950 lua fiinţă Teatrul de operetă ca instituţie de stat, deschizându-şi porţile cu premiera "Vânt de libertate" de Isaak Dunaevski. O istorie zbuciumată a avut Teatrul de operetă - a fost mutat dintr-un sediu într-altul, clădirea iniţială fiind demolată, a trecut printr-un incendiu - până în 2015, când odată cu premiera din 24 ianuarie a musicalului "Fantoma de la operă" de Andrew Lloyd Weber a fost inaugurat un nou teatru, tot pe Splaiul Dâmboviţei - aşa cum a fost şi primul sediu - dar mai în aval, numit Teatrul de Operetă şi Musical "Ion Dacian".

Despre seria de evenimente ce au loc în luna noiembrie cu prilejul celor 65 de ani de existenţă a vorbit directorul interimar George Călin:

"Avem ocazia ca la fiecare aniversare, cam asta înseamnă o aniversare, să renaştem... ne aflăm într-o clădire nouă, un lucru excepţional având în vedere, că de la demolarea sediului vechi, opereta a fost tot timpul găzduită. Toată luna noiembrie este dedicată acestei aniversări prin gale care să pună în valoare absolut toate activităţile şi toate compartimentele teatrului: de la balet, cor, orchestră şi până la soliştii acestei instituţii."

Am asistat sâmbătă, 7 noiembrie, la un maraton de trei ore în care s-au întâlnit trei generaţii de interpreţi, unii ca spectatori, în sală, alţii ca interpreţi - actuali artişti ai teatrului şi alţii premiaţi, între care dirijorul Mircea Luculescu, sopranele Cleopatra Melidoneanu, Constanţa Câmpeanu, Vali Niculescu şi Valeria Rădulescu, Elena Dacian - fiica marelui tenor Ion Dacian şi muzicologul Viorel Cosma, prezent în anul 1950 la inaugurarea primului teatru de operetă din România.

"Parcursul operetei a fost oarecum sinuos. La începutul secolului al XIX-lea a început să se piardă puţin, dar în primele decenii ale secolului XX, când a apărut Nae Leonard, opereta a început să strălucească. Din păcate Leonard n-a trăit decât foarte puţin, a murit după două decenii de carieră fabuloasă. Imediat s-a căutat un om care să-l înlocuiască şi a fost găsit un tânăr tenor la Cluj - Ionel Dacian. I-am apucat de aici pe absolut toţi. Am participat la deschiderea acestui teatru în anul 1950 şi am scris cronica la inaugurarea lui." - a declarat Viorel Cosma, cronicar, muzicolog şi semnatar al libretului "Lysistrata" de Gherase Dendrino, o operetă care a atins 250 de reprezentaţii pe scena Teatrului "Ion Dacian".

Un spectacol, vă spuneam, de mai bine de trei ore, moderat de Ernest Fazekas, în care am asistat la momente emoţionante de rememorare a principalelor premiere care au avut loc de-a lungul timpului şi au alcătuit repertoriul operetei, pigmentate cu momente artistice susţinute de artiştii operetei dirijaţi de Lucian Vladescu.

Mă aşteptam ca această incursiune în istoria operetei - însoţită de altfel de un frumos catalog aniversar oferit publicului - să fie susţinută în plan artistic de momente mult mai reprezentative ale titlurilor selectate (unele dintre ele îmbrăcând în ultimii ani haine noi) şi să ajungă până la ultimele stagiuni când o serie de musicaluri, precum: "Rebecca", "Romeo şi Julieta", "Paris, mon amour" şi "Fantoma de la operă" sunt, astăzi, vedetele Teatrului de Operetă şi Musical "Ion Dacian"...Poate într-o altă gală...