Într-o lună marcată de încheierea stagiunilor muzicale ale instituțiilor din București și din țară, sâmbătă, 20 iunie 2015, a fost rândul Cameratei Regale să ofere publicului bucureștean ultima reprezentație din cadrul frumos intitulatei Stagiuni Regale, într-o seară splendidă în care sub cupola Ateneului Român a putut fi ascultat un program cu muzică rusă. Uvertura operei "Ruslan și Ludmila" de Glinka, "Concertul pentru vioară și orchestră" de Ceaikovski și Suita simfonică "Șeherazada" au fost propunerile muzicale ale tânărului ansamblu care activează sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale, Principele Radu al României.

Evenimentul a fost menit să încununeze o stagiune în care ne-am bucurat, noi, cei prezenți în sala Ateneului la multe dintre concertele Cameratei Regale, nu doar de prezența a câtorva muzicieni de înaltă ținută artistică, instrumentiști precum Liviu Prunaru, Valentina Svyatlovskaya, Andrei Licareț, sau dirijorii Cristian Mandeal, Horia Andreescu, ci în primul rând, cred eu, de calitatea deosebită a orchestrei conduse impecabil de la primul pupitru de Radu Chișu. Disciplina în cântat, relaționarea eficientă între instrumentiști, preocuparea pentru muzică în primul rând, înaintea altor aspecte tehnice și mai ales plăcerea și bucuria pe care o transmit celor aflați în sală reprezintă principalele atuuri ale acestei orchestre, pe care, în formula ei camerală, nu te poți sătura să o asculți. Și nu întâmplător am specificat "formula camerală", întrucât sâmbătă, datorită programului ales, am putut osbserva o Camerată mai robustă, într-o formulă simfonică generoasă, care să valorifice repertoriul bine ales pentru acest concert.

La pupitru s-a aflat tânărul dirijor Vlad Vizireanu, deja cu o frumoasă experiență internațională, dar mai puțin activ în lumea muzicală românească, fapt pentru care evoluția sa a reprezentat un real element de interes. Entuziasm, idei muzicale corecte și frazări potrivite, relevate de o gestică bună, expresivă, care au ajutat la realizarea unei interpretări remarcabile a Uverturii la Opera "Ruslan și Ludmila" de Glinka, dar mai ales a suitei "Seherazada" de Rimski-Korsakov. O misiune deloc ușoară a fost însă "Concertul pentru vioară și orchestră" de Ceaikovski, cu Ștefan Horvath în ipostază solistică. Evoluția violonistului român stabilit la Basel a atras aprecierea și aplauzele publicului, căruia solistul le-a mulțumit oferind ca bis "Lăutarul" de George Enescu.

După entuziasmul și minutele nesfârșite de aplauze de la finalul concertului, a fost rândul orchestrei să ofere celor prezenți un bis. Și a fost un regal: Rapsodia Română nr.1 de George Enescu, așa cum rareori am auzit-o interpretată în ultimii ani.

-A fost extraordinar. Programul a fost formidabil, Glinka, Ceaikovski și Korsakov într-o seară. Sunt absolut încântată.

- Minunat, e și greu de spus cât de frumos a fost. Programul a fost foarte bine ales. Surpriza de la sfârșit cu Enescu a fost o încântare. Nu am mai auzit atât de bine interpretat de la Sergiu Celibidache încoace. A fost excepțional.

Așa s-a încheiat Stagiunea Regală, într-o atmosferă generală de euforie, așa cum au fost de altfel toate momentele oferite de Camerata Regală în acest an, sub cupola Ateneului, acolo unde de fiecare dată muzica s-a simțit ca "ca la ea acasă". Nu putem decât să ne bucurăm și să așteptăm următoarele evenimente pe care Camerata Regală ni le va oferi în stagiunea următoare. Până atunci rămânem cu amintirea unor concerte de excepție, bucurându-ne de existența acestui ansamblu pe scena muzicii românești.