ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

'Victor Giuleanu - un portret în documente și mărturii' de Valentina Sandu Dediu și Andreea Chiselev

Publicat: miercuri, 22 Octombrie 2014 , ora 11.09

În cadrul seriei de evenimente prin care Universitatea Națională de Muzică din București a aniversat 150 de la înființare, sâmbătă, 18 octombrie 2014, la Ateneul Român s-a lansat și volumul monografic intitulat "Victor Giuleanu - un portret în documente și mărturii". Pe copertă - două autoare, din două generații muzicologice diferite, Valentina Sandu Dediu și Andreea Chiselev, unite de relația maestru-discipol.

Cartea a apărut la Editura Muzicală și are drept subiect portretul Rectorului Universității Naționale de Muzică din București din perioada 1962-1972, probabil cea mai împlinită perioadă din istoria instituției, datorită personalității luminate a celui pe care volumul îl evocă. Nu am trăit acea perioadă și nici nu am avut prilejul să-l cunosc personal pe pedagogul Giuleanu. Sunt cele două regrete pe care le-am simțit la finalul lecturii acestui volum, pentru că în prima parte a acestui demers literar-muzicologic, Valentina Sandu Dediu, fostă doctorandă a maestrului, îl prezintă cititorului cu căldură și admirație pe cel pe care îl consideră, pe drept cuvânt, întruchiparea ideală a Profesorului și în același timp a conducătorului de instituție care a știu să apere interesele breslei într-o perioadă atât de constrângătoare din punct de vedere politic. Ca autoare a volumului "Muzica românească între 1944 și 2000", Valentina Sandu Dediu nu poate exprima decât un punct de vedere extrem de pertinent cu privire la anumite relatări, ce «trebuie îmbrăcate și cu ceea ce știm acum despre perioada postbelică românească și, mai precis, despre comportamentele muzicienilor români» (p.16) Într-un stil succint și extrem de clar, aflăm despre principalele obiective ale rectoratului lui Victor Giuleanu: modernizarea instituției, prin aducerea în rândul profesorilor a unor tineri muzicieni de mare perspectivă în acel moment și care au confirmat pe deplin încrederea ce le-a fost acordată (Ștefan Niculescu, Viorel Cosma, Alexandru Leahu, Vasile Iliuț, Dan Grigore, Dan Buciu, Grigore Constantinescu și mulți alții), dotarea materială a Conservatorului la standarde competitive, dezvoltarea vieții artistice prin crearea unor ansambluri profesioniste, printre care și Corul Național de Cameră "Madrigal" și prin instituirea unei stagiuni, precum și crearea de relații internaționale cu alte institute de profil.

Pe lângă toate aceste proiecte finalizate, Victor Giuleanu ne apare din prezentarea Valentinei Sandu Dediu drept o personalitate exemplară, care prin propria sa conduită, impusă cu autoritatea necesară și mediului universitar, ca și persuasiunea dată de talentul oratoric despre care vorbește prof.univ. dr. Dan Buciu, rector al instituției după anul 2000, a reușit să creeze un climat de rigoare și corectitudine. Portretul este conturat atât de informațiile pe care care Valentina Sandu Dediu ni le oferă, cât și de fragmentele citate din volumul «Universitatea Națională de muzică la 140 de ani» de Octavian Lazăr Cosma, care sunt - în exprimarea autoarei un «cantus firmus» al lucrării și din mărturiile celor care l-au cunoscut și au colaborat cu Victor Giuleanu. Printre ei, Marina Vlad, Grigore Constantinescu, Dan Buciu, Dan Dediu, Carmen Stoianov.

În cea de-a doua parte a volumului, Andreea Chiselev prezintă rând pe rând cele cinci volume teoretice ale lui Victor Giuleanu - trei dintre ele dedicate ritmului muzical, unul referitor la melodica bizantină și cel de-al cincilea (și cel mai cunoscut celor care au trecut printr-o instituție de învățământ muzical) - Tratatul de teoria muzicii. Limbajul elevat al autoarei, buna organizare a materialului și claritatea expunerii ne creionează imaginea unui «inițiator al scrierilor moderne despre teoria muzicii, cel puțin în spațiul românesc.» (p.98) Mai mult de atât, unul dintre obiectivele Andreei Chiselev este acela de a pune demersurile teoreticianului român în contextul preocupărilor teoretice internaționale, prin comentarea în paralel și a altor contribuții importante pe plan european.

Lectura volumului este plăcută și furnizează o serie de surprize cititorului, mai mult sau mai puțin familiarizat cu climatul muzical din deceniul al 7-lea al secolului trecut. Și pentru că este mai mult decât o biografie, aș recomanda lucrarea ca pe un manual de «bune practici» pentru cei care se află sau se vor afla în poziții de manager în domeniul muzical sau cultural.

Monica Isăcescu