ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Sonuri camerale la Sinaia

Publicat: joi, 14 August 2014 , ora 14.41
Festivalul internațional "Enescu și muzică lumii", ajunsă la ediția XV, își continuă derularea propunând alte concerte și recitaluri de mare atractivitate, oferite de artiști consacrați sau în ciclul "Generația milenilui III", de către tineri soliști afirmați deja în circuitul vieții muzicale, așa cum este cazul violonistei Valentina Sviatlovskaia și al pianistei Adela Liculescu, aplaudate la sala Casino Sinaia, în opusuri pretențioase și solicitante. Pentru început am ascultat două Sonate de Ysaye, abordate de Valentina Sviatlovskaia, sosind de la Amsterdam, unde este violonistă în celebra orchestra Concertgebouw, etalând un sunet amplu și robust, atacuri viguroase și capacitatea de a contura linii melodice elegante și sensibile, poate cu accente dramatice și frământări interioare în Sonata nr. 3 (dedicată lui Enescu). Iar în compania soțului său, apreciatul violonist Liviu Prunaru, concert-maestru al acelei vestite orchestre olandeze, a cântat în Marele Duo concertant de Beriot, lucrare amplă în care a încântat cantilena rafinată a solistului, pe un pizzicato discret al partenerei, regăsindu-se apoi în pagini alerte, remarcabile prin comuniunea în expresie și sunet, în relaționarea impecabilă, asemănările pregnante în maniera lor de cânt reliefându-se și în trecerea liniei melodice de la un instrumentist la altul, fără ca ascultătorul să remarce vreo deosebire sau vreo fisură în curgerea elegantă, alternând cu desfășurări generoase într-un duo de reală frumusețe, realizat cu deosebită omogenitate și plăcere de a cânta… în familie.

După pauză, pianista Adela Liculescu, studentă la academia vieneză, a optat pentru un repertoriu complex, începând cu Sonata Appassionata de Beethoven, construită cu claritate și precizie, cu o logică remacabilă și în tratarea planurilor contrastante, dar cumva mai cerebral, cu o corectitudine obiectivată. Cu atât mai surprinzătoare a fost, apoi, interpretarea expresivă, cu vădită implicare afectivă, a Baladei în și minor de Liszt, cu învolburări romantice, secvențe evocatoare sau masive, încărcate de sensuri în spiritul narativ-epic al unei adevărate balade, pentru ca în Sonata nr. 4 de Skriabin să cucerească prin anvergură, redare excelentă a trăirilor profunde, sensibile, cu o interiorizare și o înțelegere aparte, regăsită și în piesa de același autor oferită ca bis, răsplătind astfel aplauzele și ovațiile intense ale celor care, în acea seară, au descoperit o pianistă cu o tehnică performantă și deosebită maturitate la doar 20 de ani, cenzurarea și sobrietatea poate impusă inițial lăsând locul unei exprimări nuanțate, bogată în sensuri și stări, prin care solista se recomandă ca un real talent dublat de inteligență și spirit analitic, având toate datele să se impună curând printre pianiștii noștrii de valoare.

A două zi, sub genericul "Capodopere ale muzicii de cameră", publicul s-a reîntâlnit cu artiști mult apreciați și în trecutele ediții, în opusuri romantice de o frumusețe aparte, interpretate cu aceeași dăruire dintotdeauna. A fost însă un moment special, pentru că, așa cum a precizat Marin Cazacu, a dorit ca întregul program să fie "In memoriam Marius Nichițeanu", prietenul și colegul său de o viață, excelent violist stabilit în Germania, sosind însă în fiecare an la Sinaia pentru a lucra cu cordarii din orchestrele tinere, calitatea și entuziasmul său, precum și experiența acumulată în ansambluri de cotă, precum cel de la Hamburg, transmițându-se celor din jur; numai că acum câteva luni, o boală nemiloasă l-a răpus mult prea curând… În amintirea lui, fiica sa, Adela Schlutter, alături de Cristian Andris, au interpretat, în deschiderea concertului, Lamento pentru două viole de F. Bridge, lucrare amplă, în sonuri grave, cu linii melodice lente, meditative, preluate superb de la un instrumentist la altul, cântând apoi împreună în pagini de un dramatism intens care, în final, s-a stins în sonurile din nou grave și îngândurate. Un omagiu "de suflet" adus unui muzician de valoare printr-o partitura tălmăcită "cu suflet"… A urmat reîntâlnirea cu Liviu Prunaru și Valentina Sviatlovskaia, dar și cu violistul Cosmin Ifrim, violoncelistul Marin Cazacu și pianista Maruxa Llorente, în Cvintetul cu pian op. 44 de Schumann, alternând secvențe luminoase, exuberante, cu cele sensibile sau de anvergură, tentă de tristețe apăsătoare, sugerând implacabilul prin repetarea obsesivă a sunetelor întrerupte, puternic marcate, lăsând locul calmului și sonorităților estompate, vioara aflându-se adesea în prim-plan, dialogând cu violoncelul, ansamblul evoluând apoi în structuri compacte, cu avalanșe incisive și viguroase, finalul aducând elemente de fugă și strălucire debordantă, într-o derulare impresionantă, vibrantă și sinceră, în care trăirea intensă s-a îmbinat permanent cu eleganța și știința cântului cameral, cu un echilibru și o relaționare impecabilă. Iar toate acestea s-au împlinit în Sextetul nr. 1 op. 18 de Brahms, abordat de Liviu Prunaru, Valentina Sviatlovskaia, Cristian Ifrim, Andra Schlutter, Marin Cazacu și Ștefan Cazacu, meditația, generozitatea frazei, desfășurările ample, agitate și intens expresive, până la accente tragice, pizzicato-uri rafinate, dialoguri stenice și pline de vervă, solo-uri la fel de sugestive, dominate de lirism și căldură, totul s-a construit cu inteligență și, din nou, cu bucurie a cântului, artiștii cucerind spectatorii, ansamblul reluând în bis finalul alert din opusul brahmsian. Și… parcă am regretat că programul nu s-a prelungit cu alte și alte creații camerale, pe care interpreții le redau ca într-o poveste spusă nouă, celor din sala. Păcat că s-au "rătăcit" câțiva care au aplaudat cu încăpățânare… după fiecare parte a lucrărilor…


Anca Florea