O reîntâlnire pe cât de plăcută pe atât de aşteptată de publicul bucureştean care a umplut Sala Mică a Ateneului Român pentru o a reasculta pe pianista Sânziana Mircea. Că este o muziciană inteligentă, sensibilă, cu un ton cald şi cu o mare plăcere de a cânta a demonstrat-o şi în 4 martie, Sânziana Mircea revenind pentru a treia oară în Stagiunea de Marţi seară. Nume deja cunoscut în viaţa muzicală, cu o bogată experienţă scenică dobândită în diverse săli de concerte din Europa, Statele Unite ale Americii şi Japonia, Sânziana Mircea a cunoscut în 2014 şi debutul în Marea Britanie printr-un recital susţinut pe una dintre cele mai prestigioase scene de concert din Londra, catedrala "Saint Martin in the Fields". Sânziana Mircea demonstrează cu fiecare recital prezentat că este un talent de excepţie dublat de maturitate artistică, ea oferind şi ieri seară un program frumos conturat despre care a vorbit cu aceeaşi plăcere care îi însoţeşte cântul:

"N-am vrut să renunţ la Enescu pentru că este a treia oară când cânt în Stagiunea de Marţi seară şi-am spus …nu se poate ca în casa lui Enescu să nu aduc ce-i mai frumos. Şi-atunci am ales Pavană din Suita op.10 şi Rapsodia Română transcrisă chiar de Enescu - o piesă mai puţin cântată în această variantă. Am descoperit în ultima perioadă Mozart şi-mi face mare plăcere să-l cânt, de aceea am început seara cu o sonată mozartiană, apoi tot din categoria mai puţin cunoscute am ales acele lieduri de Schubert, în transcripţia lui Liszt, totul a pornit de la Ave Maria şi mi-am spus că trebuie să mai găsesc ceva cu care să o combin, iar după pauză Liszt - Venezia şi Napoli, şi-apoi Enescu. M-am simţit extraordinar alături de atâţia prieteni în sală şi profesori, am simţit o energie foarte pozitivă… m-am bucurat să fiu din nou aici."

Sânziana Mircea a confirmat şi a fascinat încă o dată publicul care a rasplătit-o cu apluze entuziaste care nu s-au stins până ce talentata muziciană nu a oferit şi un al treilea bis - Libertango de Astor Piazzola - un public din care am desprins şi opinia pianistei Verona Maier:

"Pentru Sânziana Mircea, pianul este un instrument. Este evident că e modalitatea sa de-a comunica muzica pe care o simte într-un fel foarte special, aş zice că e de-o muzicalitate absolut ieşită din comun. Şi pianul… din noţiunea repertorială, dar şi din ceea ce am auzit aici e sigur că nu-i mai ajunge. Sper din tot sufletul ca nevoia ei de-a se exprima să o ducă înspre săli din ce în ce mai generoase, înspre un public din ce în ce mai divers şi să provoace bucuria pe care sunt convinsă că a provocat-o în această seară publicului de la Ateneul Român, să o provoace, cum spuneam, cât mai des."

Cu siguranţă Sânziana Mircea a provocat publicului, după reacţia pe care a avut-o rechemând-o de mai multe ori la rampă, o mare bucurie cu talentul, pasiunea, muzicalitatea susţinute de o foarte bună tehnică pianistică şi o pregătire riguroasă într-un program captivant.