ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Muzica bună și maeștrii ei la Ateneu

Publicat: luni, 3 Martie 2014 , ora 13.41

La finalul lunii februarie, la Ateneu, Filarmonica, sub bagheta lui Horia Andreescu, a oferit seri speciale, cuprinzând Concertul nr. 2 de Doina Rotaru, dedicat violoncelistului Marin Cazacu, cel care a impresionat prin știința de a mlădia sunetul, linia de sorginte folclorică sugerând sonuri de bucium, melopeea doinită sau poate ecouri de baladă, alternând cu exploziile orchestrale cu percuție bogată, stingându-se în "gravele" violoncelului. Iar în Andante con variazioni de Respighi - creație prezentată, se pare, pentru prima oară la noi -, solistul, secondat de orchestra discretă, a adus toată poezia și lirismul unui discurs romantic, intervențiile harpei amintind de celebra lucrare Fântânile Romei, cu un parfum și un farmec aparte, fraza generoasă desfășurându-se amplu pe corzi de violoncel, încărcată de trăire interioară și poate de nostalgică evocare. Prelungind reveria, Marin Cazacu și dăruitul harpist Ion Ivan-Roncea au oferit ca bis miniatura Moartea lebedei de Saint-Saens, cu o vibrație expresivă de o sensibilitate cuceritoare - minunate pagini "pentru suflet"…

Schimbând "registrul", Horia Andreescu a dirijat, după pauză, creații de Richard Strauss, compozitor omagiat la 150 de ani de la naștere; deloc întâmplător, a ales partituri cu o coloristică bogată, permițându-i să construiască planuri diverse, uneori contrastante, fie în programaticul poem Till Eulenspiegel (cu ale sale jocuri pline de vervă și umor, în secvențe lirice sau dramatice, pentru a relua, în final, ca o ultimă suflare, "zborurile" ce-l definesc pe eroul sclipitor evocat), fie în Dansul Salomeei din opera Salomeea, inspirată și de această dată de un personaj de legendă, sonurile languroase, difuze, acumulându-se apoi într-un crescendo cu dezlănțuiri aproape terifiante, ambele lucrări fiind realizate de orchestră cu o plasticitate remarcabilă, solo-urile de vioară (Mioara Moroianu, concert-maestru în acea seară) sau cele ale suflătorilor, precum și percuția sau corzile realizând momente de o transparență sau, dimpotrivă, de o densitate cu totul specială, bine echilibrate, într-o construcție unitară, fără excese, dar cu un efect generator de stări și imagini caleidoscopice, într-o atmosferă ce a cuprins întreaga sală. Iar aplauzele entuziaste au răsplătit și calitatea programului și (mai ales) nivelul interpretării unui ansamblu care s-a întrecut pe sine, sub bagheta unui maestru care știe cum "să ducă" orchestra pe coordonatele concepției sale artistice. Cu siguranță, s-ar fi dorit un bis…

Anca Florea