ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Festival de operă pentru copii la Komische Oper Berlin (II)

Publicat: vineri, 28 Februarie 2014 , ora 10.53

«Açıl susam açıl!- Sesam, öffne dich!» adică, pe românește "Sesam, deschide-te!" - cuvinte pe care le știm cu toții din povestea Ali Baba și cei 40 de hoți din mult-îndrăgitul ciclul de basme orientale 1001 de nopți. Formula magică a fost rostită și în germană și în turcă, de câte ori a fost nevoie, până când tot publicul din sala mare de la Komische Oper Berlin le-a învățat. Opera Ali Baba și cei 40 de hoți, prezentată în cadrul celei de a doua ediții a festivalului pentru copii, organizat de scena berlineză, este o comandă specială la care a răspuns compozitorul turc rezident în Berlin Taner Akyol. Lucrarea sa, în două acte (două ore și jumătate!) aduce pe scenă, pe rând, culorile și forfota unui bazar în care toți cei prezenți cântă în limba turcă, fascinația unei grote pline cu aur, amenințarea celor 40 de hoți, neînfricați și nemiloși care nu ezită să omoare, tihna unei case de om sărac dar cinstit, neliniștea casei unul bogat nesătul, credința și istețimea unei sclave ….

Muzica este interesantă în momentele ei autentic orientale (instrumente, ritmuri, univers sonor specifice). Publicul este chiar invitat să învețe un dans turcesc, să facă pașii și să cânte melodia în același timp iar copiii se prind cu bucurie în joc. Din păcate aceste pagini sunt destul de puține - compozitorul s-a temut, declarat, să nu facă o operă "prea" turcească. Cea mai mare parte a timpului, orchestra este aproape insesizabilă, cu o partitură atonală repetitivă cu rol minor (dirijor Kristiina Poska). Toată strălucirea este concentrată pe scenă.

Povestea este binecunoscută tuturor - Ali Baba (Jens Larsen) și măgarul său Karakaçan (excelent, simpatic, mobil, expresiv, dăruit, convingător Daniel Drewes) își duc traiul sărăcăcios adunând lemne de foc din pădure pe care să le vîndă apoi în bazar. Întâmplător, ei descoperă peștera în care cei 40 de hoți își ascund prăzile bogate. Secretul este descoperit de soția fratelui lui Ali Baba, Aișe (Caren van Oijen) care își trimite soțul, pe Kasim (Stefan Sevenich) să fure cât mai mult din aurul hoților. Descoperit, Kasim este ucis iar trupul său sfârtecat (o păpușă este dezmembrată, aici un picior, dincolo o mână, peste grămada de aur, un cap… desigur, fără nicio urmă de sânge dar totuși, la această scenă, în sală se lasă o liniște apăsătoare). Hoții știu însă că, încă cineva, le cunoaște secretul și încep să caute. Credința și agerimea minții sclavei Șirin (Mirella Hagen) îi va salva însă pe toți. Pedepsiți sunt întotdeauna doar hoții… este morala poveștii.

Sala freamătă. Copiii participă activ la acțiune. Cel mai mult pare să le placă să schimbe replici cu măgarul Karakaçan. Îmbrăcați în hainele lor multicolore, cu turbane, șalvari și văluri (costume Judith Peter), turcii și turcoaicele din bazar se plimbă prin sală. Toți vorbesc turcește dar asta nu pare să deranjeze pe nimeni. Și tot în întunericul sălii, înaintând cu greu printre rînduri, se salvează Ali Baba și Karakaçan atunci când, într-un sac imens, fură din peștera comorilor trupul neînsuflețit al fratelui ce trebuie, totusi, înmormântat așa cum se cuvine (regia Matthias Davids). Mulți copii privesc cu reală invidie către scenă unde, cei 40 de hoți, sunt interpretați de copii de vîrsta lor, aleși cu grijă, costumați - cu impresionante bărbi și mustăți! - și instruiți fiecare pentru rolul lui. Komische Oper Berlin are o lungă și consistentă tradiție în ce privește educarea copiilor prin și pentru teatrul liric și implicarea acestora, acolo unde este posibil, concret în spectacole. Bucuria celor mici este evidentă în patima, plăcerea și convingerea cu care joacă.

Din păcate, nu am putut primi bilete la un spectacol cu totul iești din comun cu Flautul fermecat de Mozart. Locurile au fost epuizate cu multe luni înainte de data reprezentației. Acest Flaut fermecat este argumentul pentru care doresc să revin la Berlin în februarie viitor, la cea de a treia ediție a Kinderfestival. Este vorba de o viziune în care s-a renunțat cu totul la decoruri (regia Suzanne Andrade, Barrie Kosky). Totul pe scenă este film și animație (Paul Barritt). Cântăreții se integrează subtil în peisajul în continuă mișcare : din nori prind contur peisaje diverse, elefanții se înbăiază în imense pahare de cocktail, celebrul flaut este cu adevărat fermecat și plutește vesel și nestăpânit prin aer împreună cu jocul de clopoței….(conceptul »1927« Suzanne Andrade și Paul Barritt, și Barrie Kosky). Incontestabil, un astfel de spectacol trebuie văzut. Din păcate, nu voi mai avea șansa să văd Hänsel și Gretel, versiunea 2014 de la Komische Oper Berlin. Duminică, 23 februarie a fost jucat, în festival, ultimul spectacol și, în aceea seara, am optat ( rațional și nu afectiv!) pentru premiera cu Damnațiunea lui Faust de Berlioz de la Deutsche Oper Berlin. Despre acest spectacol, într-o cronică viitoare.

Cristina Sârbu