ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

'Nabucco' și 'Caratele' sopranei Anda-Louise Bogza

Publicat: luni, 10 Februarie 2014 , ora 11.20

Joi, 6 februarie 2014, la Opera din București, o sală arhiplină a urmărit un spectacol cu Nabucco, îndrăgita creație verdiană montată, cândva, de Hero Lupescu, rezistând timpului cu destulă acuratețe, deși multe din detaliile regizorale s-au pierdut, păstrându-se însă "linia mare" a viziunii de ansamblu, scenografia imaginată de George Doroșescu și coregrafia semnată de Doina Andronache susținând impresia unei producții atractive. Chiar dacă, în general, în distribuție s-au regăsit soliști binecunoscuți în rolurile respective, reprezentația a fost un eveniment prin (re)apariția sopranei Anda-Louise Bogza în Abigaille, glasul său superb, amplu, vibrant și învăluitor, condus cu siguranță și suplețe într-o țesătură extrem de dificilă și solicitantă, cucerind încă de la primele sunete, conferind partiturii și strălucire și dramatism și sensibilitate, conturând trăirile personajului în special prin expresia și coloristica vocală, spre încântarea iubitorilor "cântului frumos". Remarcabil este și faptul că demersul său interpretativ se derulează fără efort, fără nicio intenție de a forța sau de a epata prin acute sau prin agilități, toate acestea făcând parte, firesc, dintr-o construcție unitară și perfect echilibrată, pe bună dreptate îndelung aplaudată.

Din nou, în rolul titular a evoluat baritonul Ștefan Ignat, pe coordonate atât de bineștiute, structura lui Nabucco permițându-i să parcurgă scriitura vocală cu intensități extreme, dure și chiar agresive, încercarea sa de a apela și la sonorități mai estompate găsindu-și cu greu o rezolvare, chiar și în celebra rugăciune; trecând peste lipsa de flexibilitate vocală, peste momentele "sub ton" destul de frecvente sau peste acutul "drept", trebuie să recunosc faptul că solistul a avut o prestație superioară celor din spectacole precedente, tocmai pentru că, de această dată, cerințele rolului au fost mai aproape de maniera sa de cânt, dominată de dorința de supradimensionare a sunetelor emise.

Dacă tenorul Liviu Indricău a abordat rolul Ismael cu aplomb, etalându-și glasul metalic și acutele generoase, dar fără pregnanța eroică pe care o așteptam, mezzosoprana Sidonia Nica a fost o credibilă Fenena, atât vocal (bine realizată și aria), cât și scenic, iar soprana Simona Neagu a apărut în episodica Anna, basul Horia Sandu a debutat în Zaccaria, reușind să susțină cu mult curaj intervențiile care cer anvergură și o anume linie majestuoasă, pe care timbrul său calitativ ar avea toate datele să o pună în valoare, dar deficiențele de ordin tehnic și de emisie îi crează probleme, simțindu-se bine în paginile cântate în piano, adesea apreciate și de public; la rândul său, tenorul Andrei Lazăr a apărut pentru prima oară în Abdallo, personaj secundar în care însă glasul său s-a impus prin incisivitate și sonoritate remarcabilă.

Corul pregătit ca întotdeauna de maestrul Stelian Olariu a fost și aseară "la înălțime", poate mai puțin implicat emoțional (ceea ce ar motiva și faptul că, după multă vreme, "corul sclavilor" nu a fost bisat), baletul - soliști Mădălina Slăteanu, Raul Oprea, Ionuț Arteni - a adus o anume culoare, deși coregrafia nu este deloc ofertantă, iar orchestra a avut consistență, evitând la limită senzația de "fanfară", cu solo-uri instrumentale corecte și o paletă destul de variată ca expresivitate, sub bagheta lui Răsvan Cernat, care a condus cu rigoare întreg ansamblul, solicitând uneori un tempo rapid care a generat decalaje în relația cu soliștii și corul, preferând o mișcare mai lentă în aria lui Abigaille, chiar dacă tensiunea dramatică se preta la o tratare alertă.

Cu toate rezervele menționate, spectacolul a captivat, a "curs" omogen, fără "accidente" sau neîmpliniri majore, punctul culminant rămânând însă evoluția sopranei Anda-Louise Bogza, ovaționată în astfel de roluri de anvergură și la Arena din Verona sau la Florența, la Staatsoper Viena, la Munchen sau la Berlin, la Opera din Praga unde este prim-solistă de mulți ani - iar caratele ce au recomandat-o pe astfel de scene legendare s-au reconfirmat din plin aseară, la Opera bucureșteană.

Anca Florea