Marţi, 15 octombrie, a avut loc deschiderea Zilelor Culturii Ruse 2013 printr-un concert fantastic. Ruşi şi români deopotrivă s-au reunit pentru a prezenta publicului un concert fără cusur cu ocazia împlinirii a 135 de ani de relaţii diplomatice ruso-române. Orchestra Simfonică Bucureşti - dirijată de Mihail Hohlov din Rusia - i-a acompaniat pe Alexandru Tomescu şi Eduard Kunz într-un program alcătuit exclusiv din opusuri de Piotr Ilici Ceaikovski.

Înainte ca aceşti doi cunoscuţi artişti să urce pe scenă însă, am avut parte de o surpriză foarte frumoasă în prezenţa, alături de orchestră, a unei tinere violoniste care a interpretat Dansul Rusesc din "Lacul Lebedelor". Inga Rodina, în vârstă de 13 ani studiază la prestigioasa Şcoală Gnessin din Moscova şi a obţinut până acum numeroase premii şi burse. Pot afirma, fără teamă de exagerare, că am văzut în interpretarea ei toate semnele unei viitoare cariere de succes. Ne-a arătat că are o personalitate foarte puternică ce se îmbină cu o tehnică atent lucrată şi cu multă atenţie pentru detalii.

Alexandru Tomescu a prezentat trei piese compuse de Ceaikovski - Meditaţia şi Melodia din ciclul "Souvenir d'un lieu cher" şi Valsul Scherzo. Sunt lucrări pe care le-am mai auzit în acest an în interpretarea violonistului, în luna aprilie mai exact, dar nu ca aseară, alături de orchestră, ci într-un recital de vioară şi pian pe care l-a susţinut cu Eduard Kunz. Sunt piese extrem de ofertante, cărora Alexandru Tomescu le-a imprimat tuşa sa atât de distinctă. În vreme ce niciun element nu este lăsat la voia întâmplării, prin interpretarea sa răzbate pe rând toată melancolia, exuberanţa şi delicateţea cuprinse în note.

După pauză pe scenă a urcat Eduard Kunz care a interpretat faimosul Concert nr.1 pentru pian şi orchestră. Aseară a fost a treia oară în acest an când l-am ascultat pe acest pianist şi pentru a treia oară când am plecat de la eveniment impresionată de temperamentul său de neconţinut. Totul este hiperbolizat în interpretarea sa, pare de fiecare dată că ne povesteşte un basm cu eroi legendari, în care fabulosul este prezent în toate formele sale - de la miraculos la fantastic. Totul a fost şi mai bine pus în valoare graţie pianului Yamaha CFX pus la dispoziţie de producători special pentru acest eveniment. Pianul a fost adus de la Varşovia, unde este de obicei folosit în cadrul prestigiosului Concurs Internaţional de Pian "Frédéric Chopin".

Tot concertul s-a bucurat de un succes extraordinar după cum au demonstrat aplauzele furtunoase de la final, venite din sala arhiplină. Ceea ce, evident a adus două bisuri.

A fost prezent la eveniment şi filologul Petruş Costea, pe care l-am rugat să ne împărtăşească opinia sa despre concert, cu atât mai mult cu cât îi cunoaşte pe cei doi artişti în urma interviurilor pe care le-a făcut cu ei sau a cronicilor despre concertele lor pe care le-a semnat pentru o publicaţie de cultură:

"Tomescu este mai cerebral - e totul mai calculat, e mai filigranat, pe când Kunz este un posedat la pian. Îşi permite extrem de multe libertăţi - ceea ce pe unii îi poate deranja - dar are întotdeauna ceva de zis. A propus o chestie coerentă."