O surpriză a Festivalului ARCUB care s-a încheiat de curând la Bucureşti a fost întâlnirea cu Lucian Ban, conaţionalul nostru care ne face cinstea de a cânta în cele mai mari cluburi din New York şi cu al său coleg şi prieten, Abraham Burton. Abraham Burton a fost de mai multe ori în România şi mi-a făcut plăcere să schimb câteva vorbe cu el. S-a născut în New York, dar se trage din părinţi veniţi tocmai din Insulele Belize, a primit o educaţie muzicală solidă, începând cu High School of Music and Art din New York, apoi sub tutela marelui Jackie McLean a studiat la Hartt School of Music, pe care l-a absolvit cum laudae. Cel care i-a influenţat cariera în jazz este legendarul toboşar Arthur Taylor, cu care cu care a concertat în cele mai mari cluburi din New York, din Europa şi din întreaga Americă. Şi-a consolidat reputaţia de adevărat muzician înregistrând cu Milt Jackson, James Carter, Jimmy Smith şi mulţi alţii. În 1994 a format Abraham Burton Quartet, cu care a primit şi primeşte în continuare cele mai bune recenzii atât din partea criticilor, dar şi a publicului şi a revistelor de specialitate.

Dar să-l auzim pe Abraham Burton explicându-ne cum stă jazzul din perspectiva new-yorkeză:

Artiştii şi muzica sunt reflexia timpului nostru.

Sigur. Consideraţi că şi jazzul este o reflexie a timpului nostru?

Totul este. Totul se reflectă în vremea noastră şi muzica nu face diferenţa. Veţi descoperi că în muzică se găsesc atât de mulţi oameni conectaţi unii cu ceilalţi, din diferite părţi ale lumii, cu gândurile, cu perspectivele lor. E nemaipomenit.

Credeţi că viitorul va conţine şi jazz?

Cred că lucrurile se schimbă. Poate că bluesul nu va mai fi aşa cum ştim, poate că jazzul nu va mai fi aşa cum ne-am obişnuit cu el, aşa cum am crescut cu el, vor fi lucruri diferite, dar este expresiv. Şi dacă oamenii se exprimă prin el şi intră în această stare, cred că viitorul va fi bun. Cel puţin putem să sperăm. Răspunsul este în cei tineri. Faceţi ca tinerii să asculte muzica, istoria muzicii! În Europa se întâmplă acest lucru, dar în Statele Unite - cu toate că este o formă de artă americană, a negrilor din America, a fost creată acolo - din păcate nu expun muzica tinerilor aşa cum ar trebui. Dar mulţumesc lui Dumnezeu că acest lucru se întâmplă în Europa, se întâmplă în Asia cu certitudine şi în alte părţi ale lumii. Este un lucru pozitiv.