ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Cronici Înapoi

Soprana Elena Moșuc - Luisa Miller la Scala din Milano

Publicat: marți, 12 Iunie 2012 , ora 12.24

Soprana Elena Moșuc a fost reinvitată la Scala din Milano, a treia oară în ultimii cinci ani, de data aceasta pentru rolul titular din opera Luisa Miller de Verdi, opus rar reprezentat din cauza dificultăților de interpretare vocală, care impun distribuiri de înaltă clasă.

Pentru Elena Moșuc, soprană de coloratură cu ample capabilități lirice și lirico-spinte, maestră în arta belcantistă, rolul Luisa - a cărui partitură încheie parcursul anilor verdieni de tinerețe - este ca o mănușă, în condițiile în care vocalitatea scriiturii de soprană de mare complexitate îi oferă posibilități nelimitate de exprimare. Cu strălucire au sunat aria și cabaletta Luisei din primul act, cu pasiune și incisivitate au sunat cele din actul secund, acutele strălucitoare având pandantul de încărcătură dramatică în sunetele grave, în cele centrale, bogat articulate. Cu puțin înainte, în finalul concertant al primului act, vocea sopranei dominase ansamblurile. Pentru Elena Moșuc, cantilenele sunt prilejuri pentru o expoziție de linii melodice moi și fluide, plămădite în nuanțele extreme, emoționante și înduioșătoare. Regina pianissimelor rafinate până la limita audibilului, artista nu pierde nici un prilej pentru a le etala în contextul expresivității redării textului, alăturate cântului mezza-voce, a filajelor și modelărilor continue. Ca actriță, Elena Moșuc s-a dovedit o dată în plus impresionantă, cu joc de scenă la maxim voltaj, la maximă intensitate.

…Și alți cântăreți

Marcelo Alvarez a fost un Rodolfo expansiv, din păcate numai un act. O ușoară răgușeală, apărută pe o frază înaltă, a constituit semnalul de alarmă pentru tenor, care a găsit de cuviință să nu-și forțeze în continuare glasul. A fost înlocuit de Piero Pretti, o plăcută surpriză. Capabilitățile liric spinte ale vocii sale au fost foarte potrivite țesăturii rolului și italianul a cântat cu elan și strălucire. Și dacă i-a lipsit ceva, în afara luxului timbral al lui Alvarez, a fost tocmai dăruirea pasională a argentinianului.

În rolul Miller, septuagenarul Leo Nucci, o glorie a Italiei lirice, unul din marii baritoni verdieni ai tuturor timpurilor, care simte fraza și accentul picurat în portative, care-și menține proiecția și autoritatea cântului, a acutelor, și care derulează desenul melodic cu o fluență ce se motivează numai printr-o tehnică suverană, susținută de o respirație perfectă.

Mezzosoprana Daniela Barcellona a fost Ducesa Federica și a cântat cu sunet penetrant și frazare impecabilă. Două glasuri somptuoase de bași au fost bine distribuite în rolul Contelui Walter, cu timbru cald și catifelat - Vitali Kovaliov, și al perfidului Wurm, o voce neagră și severă - Kwangchul Youn.

Despre dirijor și montare

La pupitru, turbulentul Gianandrea Noseda a valorificat cu temperament, dar și delicat, diafan, marile potențe ale Orchestrei Teatrului Scala și spectacolul a curs într-o dinamică plină de coerență. Montarea lui Mario Martone este absolut modernă. Acțiunea poate să se desfășoare chiar în zilele noastre, costumele Ursulei Patzak au dovedit-o cu prisosință. Frizând esențializarea, marele merit al regiei este că a permis desfășurarea fără opreliști a unui spectacol excepțional pregătit muzical, distribuit cu glasuri importante și cântat memorabil, așa cum îi stă bine unui teatru de nivelul Scalei din Milano, deseori nedreptățit prin critici care-i contestă calitatea.

Costin Popa