În 2 mai în cadrul turneului "Flautul de aur", desfăşurat în perioada 25 aprilie-7 mai, am asistat în Sala Radio la un recital, aş spune, deosebit susţinut de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi de pianistul Horia Mihail. Ion Bogdan Ştefănescu, cântând pe acel flaut de aur, despre care s-a tot vorbit în ultima vreme, într-un program Bach, Mozart, Dvorak şi Poulenc, Taktakishvili şi Mower. În primele două lucrări interpretul a fost poate mai rezervat şi m-a frapat un uşor fâşâit; toate acestea au dispărut, începând cu Sonatina de Dvorak, pentru a fi un crescendo permanent, în plan interpretativ al calităţii sunetului, Ion Bogdan Ştefănescu simţindu-se mult mai bine în desfăşurările ample, în coloristica bogată şi diversă, culminând cu Sonata latino din final, în care a fost şi jazz, l-am văzut cântând şi la patru mâini, la pian cu Horia Mihail. Aplauzele şi ovaţiile unui public destul de numeros au fost răsplătite cu trei bisuri, de asemenea, de mare efect, aşa încât a fost, în special în partea a doua a programului, o seară cu adevărat deosebită.

Anca Florea

Dacă e adevărat că între instrument şi interpret se petrecere o alchimie, atunci Ion Bogdan Ştefănescu, flautistul în vârstă de 43 de ani a produs în 2 mai sunete din aur. E drept, ajutat de flautul său de aproape 900 de grame, lucrat în aur de 18 karate, împreună cu pianistul Horia Mihail i-au condus pe spectatori într-un traseu prin istoria muzicii, de la Bach şi Mozart,trecând pe la Dvorak şi Poulenc, până la contemporanii Taktakishvili şi Mower. Plăcerea călătoriei a fost atât de mare, încât publicul nu mai voia să ajungă la destinaţie, atunci Ion Bogdan Ştefănescu a lăsat flautul deoparte şi a început să cânte la pian, lângă Horia Mihail. O improvizaţie de moment care a ridicat sala în picioare. Unde mai pui că la un moment dat, la penultimul bis din cele câteva cerute cu insistenţă de spectatori, sala a ţinut ritmul interpreţilor.

Imediat după concert, impresii ale protagonistului, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu.

"Într-un fel, sigur că am mizat pe reacţia publicului, e firesc să se întâmple aşa, ar fi fost trist să nu fie aşa. Publicul românesc zic eu că e foarte bun, receptiv, cald şi entuziast, se încălzeşte foarte repede şi nu se lasă, nu se dă bătut, ceea ce pentru orice artist cred că este un cadou excepţional.

Până la urmă am ajuns să ne bucurăm cu toţii că suntem împreună."

Şi câteva gânduri ale pianistului Horia Mihail, partenerul de scenă al "flautului de aur".

"Această improvizaţie a lui Ion Bogdan Ştefănescu la pian s-a întâmplat doar astăzi. Mi-a venit ideea acum câteva zile. Cert este că m-a anunţat că va face această improvizaţie şi a făcut-o. În momentul în care publicul începe şi aplaudă în timp ce cânţi, te simţi ca o divă sau ca un rock star, bineînţeles vorbim de Mower, de Sonata latină, de muzică strict jazzistică şi-ţi permite aşa ceva, nu este impietate. Până la urmă lucrurile au ieşit bine."

Şi pentru că se spune că atunci când asculţi muzică devii mai creativ, i-am rugat pe câţiva dintre spectatori să compare sunetul flautului cu ce vor ei:

"Aproape de divinitate, de perfecţiune. Este un instrument cu totul şi cu totul special, nu numai că e din aur, e într-adevăr ceva care te apropie de divinitate, de tot ce-i mai frumos."

"O minune. Mi se pare o idée excelentă"

"Mie mi-a sugerat un tril de pasăre vara".

Cei care nu au ascultat sunetul Flautului de aur vor avea ocazia în ultimul concerte din acest turneu care va fi pe 7 mai 2012, într-unul dintre cele mai frumoase teatre din România, Teatrul Naţional «Ştefan Iordache» din Caracal.