Un nou recital de pian a fost propunerea Stagiunii de marţi seara din Sala mică a Ateneului Român, în data de 3 aprilie 2012. Pe scenă s-a aflat Anca Săftulescu, în prezent doctorand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti sub îndrumarea profesoarei universitar doctor Dana Borşan.

O tânără pianistă cu o valoare deja confirmată

Anca Săftulescu este o tânără pianistă care şi-a confirmat de mult timp valoarea şi pe plan internaţional, având la activ o listă impresionantă de nume sonore ale căror cursuri de măiestrie le-a urmat - printre care Ian Hobson, Lory Wallfisch şi Jan Vermeulen, dar şi distincţii precum "Maryse Cheillan" şi recitaluri pe scene importante din Europa şi din Statele Unite ale Americii.

Marţi seară, Anca Săftulescu a oferit publicului două opusuri romantice - Sonatele op. 22 în sol minor de Robert Schumann şi op. 5 în fa minor de Johannes Brahms - un program consistent, alcătuit din două dintre cele mai ample şi solicitante pagini de gen din romantismul german, în care Anca Săftulescu şi-a confirmat cartea de vizită şi bunele aprecieri primite până în prezent.

Interpretare pe măsura valorii solistului

Profunzimea şi complexitatea sonatei de Schumann a fost tratată printr-o abordare matură, reuşind să scoată la lumină multiplele faţete, nuanţe şi stări pe care doar un pianist valoros reuşeşte să le transmită publicului prin această sonată, aşa cum a reuşit să o facă şi Anca Săftulescu în prima parte a recitalului său. Apoi, în sonata de Brahms - o adevărată simfonie pentru pian cu valenţe concertante - a surprins plăcut abordarea dezinvoltă a pasajelor de virtuozitate şi chiar trecerea elegantă peste scurtele nesiguranţe tehnice, dar şi paleta largă de nuanţe şi tempo-urile curajoase şi corecte atribuite fiecăreia dintre părţi.

A fost un recital de bună calitate, în care pianista Anca Săftulescu a confirmat premisele unei cariere care merită toată atenţia în continuare.