Luni, 1 octombrie 2012, a avut loc la Sala Radio concertul susţinut de formaţia percuţionistului Jack DeJohnette. Cum au primit acest concert câteva dintre personalităţile culturii muzicale româneşti prezente în sală, aflaţi din reportajul realizat de colega noastră Daniela Nicolae:

"Jack DeJohnette, la venerabila vârstă de 70 de ani, cu o carieră de aproape cinci decenii în spate, este un muzician extrem de amplu, fiind cunoscut mai puţin prin proiectele lui personale, cât din colaborarea cu pianistul Keith Jarrett. Am fost uimit şi trist impresionat când l-am văzut cu ochelari. Să vezi un toboşar şi de culoare şi cu ochelari pe scenă e o chestie puţin bizară. Eu n-am mai văzut aşa ceva. În fond, el cântă fără note!" - Hilarius Johannes Konstantin Schmidt, Sibiu Jazz Festival

"Ce să spun! Altă planetă, altă muzică, altă mentalitate, altă viziune asupra a ceea ce înseamnă o emoţie transmisă prin tehnică, talent, dăruire, studiu. Am senzaţia că de fiecare dată când vin muzicieni atât de mari mă încearcă şi o bucurie imensă, dar, în acelaşi timp, mă apasă şi o tristeţe teribilă că niciodată nu vom putea ajunge la nivelul lor." - Virgil Popescu

"Nu cunoşteam foarte bine proiectul solo, proiectul independent, de altfel, al lui Jack Dejohnette. Îl ştiu pe Jack DeJohnette foarte bine din formula cu Keith Jarrett şi cu Gary Peacock, i-am şi văzut cu nişte ani în urmă şi a fost un concert absolut memorabil - a fost la Verona şi e unul dintre cele mai importante concerte pe care le-am văzut şi le-am auzit în viaţa mea. E greu să zic ce am auzit în seara aceasta. Gusturile sunt împărţite şi e firesc să fie aşa. Într-o seară le place unora, în altă seară le place altora. Dar, din punctul meu de vedere, ce am auzit în seara aceasta e suprem, e fabulos. Sunt prăbuşit şi nu fac nicio economie de superlative! Cred că mulţi dintre noi au avut un privilegiu să audă ce s-a întâmplat aici." - Călin Ştefănescu

"În primul rând, marea revelaţie - cei de la formaţia lui Mihai Iordache - cu nişte aranjamente splendide şi un tonus minunat şi, pentru mine, o mare speranţă, pentru că nu mai fusesem în Bucureşti de mulţi ani şi sper să se menţină în formula asta, care este extrem de reuşită. Prima parte a concertului a fost un preludiu ideal pentru partea a doua - o absorbţie de elemente disparate ale esteticii jazzistice postmoderne, coagulate într-un discurs muzical coerent şi persuasiv. Ca să fie clar!" - Virgil Mihaiu