ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Festivalul internațional "Richard Wagner" de la Bayreuth - ziua 3

Publicat: miercuri, 12 Septembrie 2012 , ora 12.06

Lohengrin

Veștile despre un Lohengrin care aduce în scenă o armată de șobolani m-au speriat puțin. Dar, după șocul primului act, muzica, unele momente splendide ale regiei - de exemplu întâlnirea de taină dintre Elsa și Ortrud imaginată ca înfruntarea dintre două lebede, una albă și una neagră, scena de dragoste dintre Lohengrin și Elsa și exemplele sunt mult mai numeroase -, interpretarea, versiunea muzicală compleșitoare prin frumusețea ei - dirijorul leton Andris Nelsons, orchestra, corul și mai ales cuplul interpreților principali - , mă determină să afirm că acest Lohengrin este unul dintre cele mai fantastice spectacole wagneriene pe care le-am urmărit pe scena de la Bayreuth. Klaus Florian Vogt și Annette Dasch par a fi fost cei mai îndrăgiți - atât de public, cât și de presă - interpreți ai ediției 2012 a Festivalului WAGNER de la Bayreuth. În perechea Lohengrin - Elsa, cei doi au, înaintea lor, exemple copleșitoare, să-i amintim doar pe Wolfgang Windgassen alături de Birgit Nilsson sau pe Siegfried Jerusalem și Waltraut Meier. Mizând pe expresivitate, pe culoare și pe sinceritatea trăirilor Klaus Florian Vogt și Annette Dasch reușesc să se ridice deasupra grotescului regiei lui Hans Neuenfels. Repet, dacă depășești șocul vizual al primului act - care te izbește puternic oricât te-ai fi pregătit pentru el - reușești să percepi și să te bucuri până la extaz de muzica lui Richard Wagner - să-i mai amintim cu admirația cuvenită și pe cântăreții Thomas J. Mayer - Telramund și Susan Maclean - Ortrud și mai ales pe instrumentiștii din orchestră și pe membrii corului pregătit de Eberhard Friedrich.

Sigur vă puneți întrebarea de ce șobolani în această montare cu Lohengrin semnată de Hans Neuenfels! Artistul care s-a impus din 1974 ca un regizor de operă de mare anvergură într-un repertoriu bogat și divers, de la clasic la modern, a ajuns în 2010, la 71 de ani, să monteze și pe scena celebrei Festspielhaus de la Bayreuth. După ce îngrozește - este o surpriză dură ca, la ridicarea cortinei, după seraficul Preludiu - să descoperi pe scenă o… armată de șobolani negri imenși! - viziunea sa regizorală capătă contur, oroarea se transformă în amuzament - mai ales la apariția familiei de rozătoare în care… puii roz de mărimi diferite se mișcă voit caraghios - pentru ca apoi orice balast să dispară și încântarea să pună cu totul stăpânire pe tine. Adevărat maestru, Hans Neuenfels folosește sugestii evidente - poporul, vulgul este dominat de sentimente mici, este răutăcios, predispus la neîncredere și agresivitate, își schimbă starea de spirit de la o clipă la alta și… este puternic unit de sentimentul forței de grup. Excepționale costumele imaginate de austriacul Reinhard von der Thannen, de multe ori numit de către revista Opernwelt "creatorul de costume al anului". Adevărat, în momentele în care sunt invocate adevărul și dreptatea, șobolanii își dau jos pieile -- dar, chiar și îmbrăcați în haine obișnuite își păstrează lăbuțele și ghearele evidente sub fuste sau pantaloni. Telramund și Ortrud au și ei, simbolic, costume negre mai mult, în momentul în care se reped să îl ucidă pe Lohengrin pe la spate, însuși Telramund se transformă în șobolan. La polul opus, albul strălucitor, imaculat al costumelor lui Lohengrin și cele ale Elsei, jocul lor discret și nuanțat și mai ales, splendida muzică a lui Richard Wagner.

Cred că este momentul să spun câteva cuvinte despre unica orchestră a Festivalului de la Bayreuth. Pentru inaugurarea din 1876 a celebrului teatru numit Festspielhaus cu prezentarea integrală a tetralogiei Inelul Nibelungului, Wagner și-a alcătuit cu mare grijă propria orchestră. La cea de-a doua ediție de festival, în 1882 pentru Parsifal, la dorința regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, compozitorul a avut la dispoziție orchestra și corul teatrului din München care au revenit la Bayreuth la festivalurile din 1883 și 1884. După o pauză de un an, Festivalul se reorganizează și în 1885 în fosă se adună parte dintre cei mai buni instrumentiști germani din întreaga țară. Se pun astfel bazele unei tradiții care funcționează excepțional si astăzi. În fiecare an, componența orchestrei se schimbă - păstrând desigur un nucleu și el în permanentă schimbare dar care asigură, oarecum continuitatea. Sunt instrumentiști care au cântat în numeroase ediții de festival, sunt alții care au sosit la Bayreuth doar în vara lui 2012. Chiar dacă recompensa financiară nu este la nivelul altor teatre lirice din lume, bucuria de a cânta ca în nici un alt loc din lume, partiturile wagneriene în însăși casa maestrului este o bucurie inegalabilă. La această a 101 ediție a Festivalului de la Bayreuth din orchestră au făcut parte instrumentiști excepționali membri ai unor ansambluri de renume din Berlin, Stuttgart, Köln, Hamburg, München, Dresda, Mannheim, Hanovra, Leipzig, Viena, Zürich, Budapesta.

Cristina Sârbu