Interesul special al concertului Filarmonicii de vineri, 12 noiembrie 2010, a fost determinat de trei factori într-adevăr importanţi: pe de o parte, un program de muzică scandinavă în care Concertul pentru vioară şi orchestră de Carl Nielsen a constituit punctul central, pe de altă parte a fost vorba despre cei doi protagonişti, violonistul Vlad Stănculeasa (foto), originar din România, stabilit acum în Elveţia şi dirijorul de origine germană Alexander Mickelthwate.

Este important de observat faptul că cei doi tineri protagonişti dau consistenţă vieţii muzicale actuale contemporane. Mă refer în primul rând la Vlad Stănculeasa, cu o natură muzicală comunicativă foarte cordială şi de un profesionalism realmente foarte temeinic aşezat; Concertul de Carl Nielsen este un opus magnific, foarte dificil şi, pe de altă parte, acest tânăr dirijor Alexander Mickelthwate care, repet, este unul dintre tinerii muzicieni formaţi în Statele Unite ale Americii ca asistent al marilor orchestre, un muzician mereu în priză şi care entuziasmează prin vocaţia sa de conducător bine organizat şi de comunicator într-adevăr foarte temeinic în realizarea, de această dată, a primei simfonii în mi minor de Jean Sibelius.