În sezonul grevelor la Paris, o sală de concerte plină este un miracol. Dar programul alcătuit de Orchestra din Paris vineri, 29 octombrie 2010, la Cité de la Musique a meritat efortul.

Programul a cuprins Strauss şi Mozart, dirijaţi de unul din cele mai mari talente actuale, Andris Nelsons, în vârstă de 31 de ani, care s-a remarcat la Bayreuth vara aceasta. Solista serii, Mihaela Ursuleasa, face parte dintre puţinii pianişti care au marcat presa pariziană în ultimul timp.

Orchestra din Paris, care a fost dirijată şi de Karajan la începuturi, are multă personalitate. Sunetul plin şi cărnos al corzilor a fost de mare folos în Strauss, mai ales în prima piesă numai pentru corzi, dar până dirijorul a reuşit să îi unifice, piesa trecuse de jumătate. De fapt, lucrarea a fost mai mult o pregătire pentru Mozart. Mihaela Ursuleasa, acompaniată cu mult tact de un ansambul bine îndrumat şi expresiv, a reinventat Concertul nr. 20 pentru pian de Mozart. Personajul ei este un pic excentric, dar sincer. Ea ne-a ajutat să îl înţelegem mai bine intonând melodiile în timp ce cântă, accentuând ritmica şi dându-i mult avânt. Cu o inteligenţă sclipitoare şi o curiozitate de copil, ne-a condus într-o lume de sentimente adevărate. Mozart a fost un om şi are nevoie de interpreţi care să-i dea trei dimensiuni. Împreună cu dirijorul, pianista a îndrăznit un portret cu totul şi cu totul deosebit.

Poemul sinfonic Aşa grăit-a Zarathustra de Strauss a fost, ca şi Mozart, un succes, pentru că tânărul dirijor a îngrijit detaliile, echilibrul sonor, şi a insuflat o energie fenomenală orchestrei. Acest tânăr şi… neliniştit a aprins pasiunea în inima parizienilor.