Programul recitalului organizat în seara miercuri, 30 iunie 2010, de Muzeul Naţional "George Enescu" şi de Radio România Muzical a adus din nou în prim plan creaţia românească de lied, în interpretarea mezzosopranei Antonela Bârnat - solistă a Operei Naţionale Bucureşti şi a pianistei Iulia Săndulescu.

În cadrul intim oferit de Salonul de muzică al Palatului Cantacuzino am simţit nu numai legătura strânsă dintre muzică şi text, ci şi pe aceea creată între cele două soliste şi public. În liedul Negrule, cireşule, compus de Tudor Dumitrescu pe versurile lui Lucian Blaga, vocea Antonelei Bârnat s-a dovedit încă de la primele note puternică şi plină de dramatism, totodată caldă şi sensibilă, caracteristici valabile de altfel de-a lungul întregului recital.

A urmat ciclul Odinioară pe versuri de George Bacovia, în care Felicia Donceanu a îmbinat simbolismul textului cu semnificaţii muzicale expresioniste la fel de sugestive. Cele două soliste s-au transfomat cameleonic în fiecare dintre cele 7 miniaturi vocale, exprimând la fel de intens melancolia, singurătatea, optimismul sau obsesia bacoviană a ploii. Doină pe versuri de Mihai Eminescu de Alexandra Cherciu şi Bâlci în Aldebaran de Felicia Donceanu (pe versuri de Tudor Arghezi) au încadrat cel de-al doilea ciclu de lieduri din program: Şapte cântece pe versuri de Clément Marot de George Enescu. Antonela Bârnat şi Iulia Săndulescu au reuşit, prin gradaţie sau contrast, să redea cele două "linii expresive divergente", aşa cum le descrie Pascal Bentoiu: "una de bună dispoziţie şi una mergând de la nostalgie la profunda melancolie".

Deşi nu au colaborat până acum constant în această formulă, cele două soliste au abordat programul dificil atât din punct de vedere tehnic, cât şi expresiv ca un duo omogen - nu de voce acompaniată de pian, ci de voce şi pian.