Cea de-a 35-a ediţie a Festivalului Internaţional "Timişoara Muzicală" s-a încheiat duminică, 30 mai 2010, cu premiera unei noi montări a capodoperei verdiene "La Traviata". Concepţia muzicală şi scenică aparţine unor artişti italieni care colaborează frecvent cu Opera Naţională Română din Timişoara. Mă refer în primul rând la dirijorul David Crescenzi - invitat permanent de un deceniu - sub bagheta căruia Orchestra şi Corul au răsunat cu acurateţe şi siguranţă, iar soliştii au beneficiat de un acompaniament atent, echilibrat ca intensitate, cu tempi bine aleşi. Deşi a operat în partitură tăieturile tradiţionale (cu excepţia cabalettei lui Alfredo care s-a păstrat) dirijorul a construit un discurs sonor modern şi fluent, evitând edulcorările desuete şi efectele melodramatice.

Regia artistică, decorurile şi costumele s-au aflat sub semnătura lui Mario de Carlo, "La Traviata" fiind cea de-a şasea montare realizată de el pe scena timişoreană în ultimii patru ani. Pe o structură scenografică unică, la care se adăugau sau se modificau de la un tablou la altul anumite elemente de decor - luminile fiind şi ele folosite ingenios pentru diferenţierea cadrelor - totul s-a desfăşurat în armonie cu epoca şi cu muzica din partitură, într-o firească unitate de concepţie.

Dintre soliştii timişoreni prezenţi în distribuţie s-au remarcat Ramona Zaharia - interpreta Florei, Cristian Rudic - Marchizul, Octavian Vlaicu - Baronul, dar mai ales baritonul Dan Patacă - un Germont tatăl cu voce lirică, frazare inteligentă, bun gust.

De un gust îndoielnic - sau mai degrabă încă neformat, cedând tentaţiei de a obţine succes prin anumite manierisme copiate de ici-colo - a dat dovadă foarte tânărul interpret al rolului Alfredo Germont, tenorul clujean Ştefan Pop. Nici tehnica sa de cânt nu e consolidată încă, dar vocea e calitativă, strălucitoare, cu accente spinto - foarte convingătoare în cabaletta din actul al II-lea şi în tabloul al III-lea - iar interpretarea certifică instinct scenic şi real talent.

Ştefan Pop - vă reamintesc - a cucerit Premiul I şi Premiul publicului la Concursul Operalia al lui Placido Domingo chiar în această lună, apoi a interpretat cu succes rolul Alfredo Germont pe scena Operei de Stat din Viena, acolo unde a atras atenţia internaţională acum câţiva ani şi soprana basarabeană Tatiana Lisnic, invitată de asemenea în spectacolul timişorean. În 30 mai 2010 ea a fost o Violetta Valéry frumoasă, experimentată, cu un cânt controlat, cu glas cizelat, bogat în armonice, insuficient de agil totuşi pentru aria din actul I, având anumite dificultăţi - probabil de moment - în registrul acut şi o pronunţie cu puternic accent moldovenesc.

În pofida imperfecţiunilor, a fost un spectacol bun, viabil, conceput în respectul partiturii şi al exigenţelor publicului contemporan, deopotrivă.