Arhivă : Cântăreți români peste hotare Înapoi

Interviu cu soprana Adela Zaharia

Publicat: joi, 23 Ianuarie 2014 , ora 14.03
În 2012, câștigarea Marelui premiu la Concursul internațional Hariclea Darclée, i-a prilejuit sopranei Adela Zaharia șansa de a deveni membră a Studioul de Operă al Komische Oper Berlin. Va rămâne la Berlin până la sfârșitul sezonului 2014, periodă de studiu intens dar și prilej de a participa la unele montări cu operele: "Hansel si Gretel" de Humperdinck, Les Enfants Terribles de Philip Glass, "Dragostea celor trei portocale" de Bartok, "Nunta lui Figaro" și "Flautul fermecat" de Mozart. Despre această perioadă petrecută la Berlin, Adela Zaharia a vorbit în cele ce urmează:

2013 a fost primul an în Studioul de Operă al Komische Oper Berlin, unde am avut norocul unor circumstanțe, care mi-au permis să debutez în roluri, precum Musetta în Boema, Micaela și Frasquita în Carmen, Papageno, în Zauberflöte.


În Micaela, din opera
"Carmen", ați cântat la Haifa.

Da.


Cum a fost acea producție?

Acela a fost de fapt debutul meu cu Micaela și a fost o operă semi-stage, cum spunem noi, fiindcă practic a fost un proiect împreună cu Orchestra Simfonică din Haifa, unde nu există o operă. A fost o experiență foarte interesantă, foarte plăcută, fiind o distribuție internațională. Atmosfera foarte, foarte relaxată, oamenii foarte prietenoși și un nivel foarte bun de profesionalism. Atunci am avut onoarea să lucrez pentru prima dată cu maestrul Noam Sheriff - un model pentru dirijorii israelieni.


Ați amintit câteva dintre rolurile în care cântați. Sunt producții moderne sau clasice, aceste opere?

Dintre ce am făcut anul acesta totul a fost modern.


Și pentru că ați spus că sunt moderne, vă întreb dacă vă plac montările clasice sau cele moderne
?

Asta este o întrebare cu două tăișuri, fiindcă pe de o parte, pot să spun că da, îmi plac foarte mult montările clasice, dar montările clasice tind uneori să cadă în plictisitor și în banal ș.a.m.d… deci o montare clasică bine făcută între-adevăr este un deliciu, dar pe de altă parte și cu montările moderne problema stă în două feluri. Pot fi montări moderne foarte vii, foarte pline de energie, distractive și care să ajungă mult mai ușor la public decât cele clasice, dar pe de altă parte, avem parte și de montări moderne care nu au nici un rost, nici pentru cei de pe scenă și nici pentru cei din public.


Ce proiecte aveți pentru sezonul 2013 - 2014?

Sunt aici cu contract și rolurilor pe care le-am menționat deja li se vor adăuga Helena din Visul unei nopți de vară, de Britten, cu care se deschide stagiunea, este o premieră și cam pe la jumătatea sezonului voi avea debutul cu Pamina, în Zauberflöte, care este un fel de producție-etalon a casei noastre, la ora actuală.


Sunteți la început de carieră, într-o perioadă de mult studiu. Ce învățați acum la Berlin? Ce vi se pare cel mai bine pentru dumneavoastră, pentru viitorul dumneavoastră?

Într-adevăr, foarte mult studiu pe toate planurile și lucrurile pe care pot să spun că le-am învățat cel mai mult în acești doi ani au fost arta scenică, deci partea de actorie și prezență pe scenă și în același timp îmi folosește foarte mult să învăț cum funcționează sistemul de aici, fiindcă așa cum au observat toți cei care au cântat peste granițe e puțin diferit. Totul urmărește productivitatea.


În aceste producții în care cântați, cum relaționați cu partenerii de scenă? Ce apreciați cel mai mult de la un partener de scenă?

Bineînțeles că partenerii sunt și ei de foarte multe feluri, dar toată lumea cred că e conștientă că pentru a avea o producție reușită și pentru a avea succes trebuie în primul rând să existe o energie foarte bună între partenerii de pe scenă. Preferabil bineînțeles - toată lumea să renunțe la orgolii și egoism și să se gândească la binele comun și la binele producției și al spectacolului.


Din ceea ce ați cântat până acum, rolurile pe care le-ați amintit, în ce rol v-ați simțit și vocal și scenic cel mai bine?

Pot să spun că vocal, din ce am cântat practic înainte să vin aici, Gilda rămâne preferatul meu, iar scenic, aici- după cum v-am spus, toate producțiile sunt foarte antrenante și distractive și din cauza asta nu aș putea spune că ceva anume - în Musetta m-am simțit foarte bine, fiindcă este un rol care este și mai important. Producția pe care pot să spun că o apreciez cel mai mult a fost cea de Zauberflöte, unde am făcut Papagena.


Aveți idoli?

Idoli - dar cred că nu i-aș numi chiar idoli - modele, de la care întotdeauna poți învăța câte ceva, fiindcă în cazul idolilor riscăm să devenim subiectivi, așa cum se vede de foarte multe ori. Unul dintre modelele mele aș putea să spun că este Diana Damrau, deoarece și vocal și tehnic și scenic, îmi place foarte mult ceea ce realizează și… bineînțeles sunt atâția alți monștri sacri ai scenei internaționale, cum ar fi Renne Fleming, Jessye Norman și alte persoane care au făcut cariere uriașe și totuși au știut să-și păstreze umanitatea și modestia.


Cum își petrece timpul liber Adela Zaharia, atunci când nu se află pe scenă, nu se află în studioul de operă?

Acuma la început de drum, cred că pentru toată lumea timpul liber a fost foarte redus și este în continuare, dar în puținele momente libere îmi face o mare plăcere să descopăr Berlinul. E un oraș extraordinar și pe cât este de mare, pe atâta este de interesant și are lucruri noi de oferit. Sunt aici de de mai bine de nouă luni și încă sunt convinsă că nu am reușit să văd sau să descopăr din atracțiile lui nici 10%.


Un gând pentru ascultătorii Radio România Muzical.

În primul rând, să continue să urmărească valorile și muzica promovată de postul dumneavoastră, fiindcă în momentele astea în care societatea se confruntă cu atâtea probleme și cu atâtea crize eu consider că muzica clasică este și va rămâne întotdeauna o gură de oxigen de care avem nevoie să mergem mai departe.

Jeanine Costache