Muzicianul britanic Kerem Hasan va conduce vineri, 15 martie 2024, concertul Orchestrei Naționale Radio. Șeful de orchestră a stat de vorbă cu Ana Sireteanu:

Kerem Hasan, veniți pentru a doua oară în România pentru a conduce Orchestra Națională Radio. Cum au decurs primele repetiții?

Este o plăcere să mă aflu din nou aici, la București și să lucrez la acest program absolut minunat, dar și complicat, de asemenea.

Cum ați descrie relația dumneavoastră cu orchestra?

Este a doua oară când lucrez cu această orchestră; îmi amintesc că anul trecut am avut o colaborare minunată, lucrând la un program foarte diferit de cel de săptămâna aceasta. Mă bucur să fiu din nou aici și să lucrez cu acești muzicieni care oferă o interpretare foarte virtuoză acestui program. Deci, aștept cu nerăbdare concertul!

De asemenea, tocmai ce ați avut prima repetiție cu violonista Ioana Cristina Goicea. Care sunt primele impresii despre colaborarea cu solista?

Ioana este o violonistă incredibilă! Ea face ca unul dintre cele mai dificile concerte din repertoriul violonistic să sune foarte firesc. Ușurința sa când cântă la vioară este extraordinară, are un sunet foarte frumos și, din perspectiva unui dirijor, ea este o solistă ideală cu care să lucrezi.

Cum este, pentru dumneavoastră, schimbul de idei muzicale pe care îl faceți cu soliști dintre cei mai diferiți?

Este întotdeauna o experiență fascinantă să lucrezi cu soliști diferiți deoarece fiecare reacționează diferit, fiecare are o interpretare și idei proprii, iar treaba mea este să ascult și să conștientizez care sunt opiniile solistului asupra lucrării, deoarece este, în primul rând, concertul lor. Este și o colaborare, dar, în cele din urmă, ei sunt soliștii. Deci, bineînțeles că îmi aduc în discuție și propriile mele idei, dar, cred că este elementar să respect opiniile lor despre muzica respectivă.

Care sunt, în opinia dumneavoastră, dificultățile pentru orchestră ale celui de-al doilea concert pentru vioară din creația lui Bartok?

Cel de-al doilea concert pentru vioară și orchestră de Bartok este infernal de greu, foarte solicitant din punct de vedere tehnic. Partitura lui Bartok este foarte precisă, compozitorul notează foarte clar ceea ce dorește de la muzicienii din orchestră atât în privința libertăților agogice, cât și în privința momentelor în care dialoghează cu solistul, iar aceste lucruri sunt chiar foarte dificil de realizat și necesită mult timp pentru a fi precise.

Cum ați descrie Simfonia a III-a din creația lui Serghei Rahmaninov și orchestrația lucrării?

Simfonia a III-a de Rahmaninov este, fără doar și poate, o capodoperă, chiar dacă nu este la fel de cunoscută ca cea de-a doua simfonie. Dar, la fel ca în această ultimă lucrare amintită, Rahmaninov este la fel de genial în orchestrație și structuri melodice. Rahmaninov scrie atât de natural și facil aceste melodii încât este cu adevărat o plăcere să te afunzi în această muzică alături de orchestră.

Ca parte din pregătirea dumneavoastră pentru a deveni dirijor ați asistat la repetițiile producțiilor de la Opera Regală din Londra. Care sunt particularitățile dirijatului de operă?

Opera este un "animal" cu totul diferit de repertoriul simfonic. În ceea ce privește opera, bineînțeles, prioritățile sunt diferite, cântăreții de pe scenă necesită un tip de atenție diferită din partea dirijorului. Eu trebuie să știu dacă în acel moment orchestra acompaniază sau conduce soliștii. De asemenea, noi, ca dirijori, trebuie să fim foarte conștienți de ceea ce se întâmplă pe scenă, de momentul dramatic în care ne aflăm, iar ceea ce noi - dirijorii și muzicienii din fosă - cântăm în acele momente, trebuie să fie interpretat în concordanță cu ceea ce se întâmplă pe scenă.

Deci, consider că dirijatul unei opere necesită un set de abilități diferite. Un alt aspect este că o operă durează mult mai mult, atât pentru repetiții, cât și pentru spectacol în sine. De obicei, o producție de operă necesită aproximativ o lună de repetiții, iar acest lucru schimbă modul în care abordăm repetițiile, deoarece vorbim de un timp de lucru mai mare. Dar totul este la fel de plăcut, doar foarte diferit.

După experiența dumneavoastră din finala Concursului de Dirijat "Donatella Flick", ați declarat că o competiție este un rău necesar în viața tinerilor dirijori, o experiență care îți aduce recunoaștere. În ceea ce vă privește, există și o altă modalitate de a câștiga această recunoaștere, ca tânăr dirijor?

Da, desigur. Participarea la competiții nu este singura modalitate de a-ți construi o carieră, ca dirijor, consider că există multe alte modalități. Acestea presupun, de cele mai multe ori, să lucrezi cu dirijori mai experimentați, să le fii asistent și să ai ocazia să înveți cât mai multe din modul în care aceștia lucrează cu o orchestră foarte bună. Totul face parte din experiența de a asista un maestru dirijor. De obicei, acesta este cel mai bun mod prin care tinerii șefi de orchestră își pot dezvolta abilitățile de a conduce un ansamblu orchestral. Eu consider că acest proces necesită de obicei puțin mai mult timp, iar dificultatea pe care o ridică participarea la o competiție este că, dacă ai succes într-un concurs, trebuie să fii pregătit să îți construiești imediat o carieră pe acel succes. Deci trebuie să fii gata să câștigi o competiție, iar eu cred că acest lucru este destul de dificil.

În final, vă rog să adresați publicului o invitație la concert.

Invit din toată inima pe toți cei care se află în București să vină la ceea ce va fi un concert spectaculos, cu cel de-al doilea concert pentru vioară și orchestră, în interpretarea excepționalei soliste Ioana Cristina Goicea, urmat, în partea a doua, de frumoasa simfonie a III-a din creația lui Serghei Rahmaninov.