Ruxandra Donose, vei reveni în câteva zile pe scena operei bucureștene cu un rol pe care l-ai cântat pentru întâia oară în urmă cu aproape 30 de ani, Carmen și în același timp, într-un spectacol dedicat centenarului Elenei Cernei, artistă referențială pentru interpretarea acestui rol. Cele două spectacole în care vei evolua sunt deja sold-out datorită, probabil, dublei semnificații amintite. Cum privești însă tu, atât reluarea rolului Carmen, cât și prilejul cu care au loc cele două spectacole, marcarea Centenarului Cernei?

Pentru mine este bineînțeles o bucurie să mă întorc pe scena Operei Naționale din București și, mai ales, cu acest rol care,  este deși nu pare, este unul dintre rolurile pe care le-am cântat cel mai des în cariera mea. Am debutat cu el la Constanța. Cred că era în '90 sau '91. Eram un Carmen bebeluș! Şi de atunci, am trecut prin multe producții, atât tradiționale, cât și moderne, cât și foarte moderne, crescând ca să zic așa în rol, odată cu creșterea în carieră și cu capacitatea mea de a-l înțelege și de a-l  analiza. În paranteză fie spus, unul dintre capitolele tezei de doctorat a fost rolul Carmen, deci aș putea spune că sunt "doctor în acest rol". Şi este o bucurie, nu numai să-l cânt din nou, dar și faptul că pot în continuare să cânt, având în vedere că, cei peste 30 de ani de carieră internațională pe care-i am, sunt o viață de om. Mi se pare foarte interesant să văd stadiul în care am ajuns cu acest rol acum. Faptul că invitația Operei din București s-a potrivit atât de bine cu celebrarea marei noastre mezzosoprane Elena Cernei este o bucurie în plus, pentru că, așa cum cred că este pentru orice mezzosoprană din generația mea şi, poate, pentru generațiile mai tinere, Elena Cernei a reprezentat un idol, un model de urmat... și pentru mine, Elena Cernei a reprezentat una dintre imaginile către care am tins și una dintre numele pe care cu mândrie le-am repetat în lume atunci când am fost întrebată de unde vin, din ce țară. "Uite, vin din România!" "A, Elena Cernei, Viorica Cortez, bineînțeles, adică câteva nume, Nicolae Herlea..." Sunt câteva nume de referință născute și create de poporul și cultura și talentele pe care le avem în țara noastră. Elena Cernei a fost și este un nume pe care mă simt onorată să-l celebrez, chiar pe scena Operei -unde a petrecut atât de mulți ani, cântând și încântând publicul.

Cumva, cariera ta are câteva puncte comune, spun eu, cu cea a Elenei Cernei. M-aș referi în primul rând la faptul că ați arătat aceeași deschidere repertorială, de la baroc la muzică contemporană, de la lied la vocal simfonic... Elena Cernei a interpretat fără nici un fel de reținere și romanțe, ceea ce ai făcut şi tu. Apoi, Elena Cernei a fost cea care a deschis drumul mezzosopranelor din România la Teatrul Metropolitan din New York, o galerie din care ai făcut și tu parte.

Da. Mă emoționez când aud.

Şi, la fel ca Cernei, şi tu te-ai întors constant să cânți în România. Cum vezi aceste asemănări? Poate că nu te-ai gândit la ele.

Nu m-am gândit la ele și chiar fără nici o exagerare sunt emoționată, mi s-a făcut pielea de găină, pentru că, deși nu am încercat să imit - am încercat să aspir,  dar nu să imit! - și iată, nu am fost conștientă de toate aceste asemănări, dar sunt lucruri pe care, în mod evident le-am gândit la fel, mă refer la abordarea repertoriului, la deschiderea pentru regii, pentru evoluție, la dorința de a ne reîntoarce acasă, deși de la un anumit moment dat aparținem să zicem, lumii. Inclusiv faptul că atât Elena Cernei, cât și eu, ne-am preocupat pentru aspecte de muzicologie, deci am iubit opera și la modul inteligent, nu numai pasional. Marea majoritate a scenelor pe care a ajuns Elena Cernei, am ajuns după aceea și eu. Cumva, parcă am urmat un pic aceleași etape, deși evident nu identic. Nu pot să mă simt decât foarte mândră de acest fapt și cumva, nu știu, astrele, s-au aranjat în așa fel încât să pot să o celebrez, să o sărbătoresc chiar prin rolul Carmen.

Fragment dintr-un interviu difuzat integral Sâmbătă, 2 martie, la Seara de operă ELENA CERNEI-100