Mezzosoprana Ruxandra Donose și tenorul Ramon Vargas sunt invitații Operei din București pentru două reprezentații cu spectacolul "Carmen" de Georges Bizet, ce vor avea loc în datele de 1 și 3 martie. Despre prezența sa pe scena lirică bucureștenă ne vorbește mezzosoprana Ruxandra Donose într-un interviu acordat colegei noastre, Ioana Țintea.

Doamnă Ruxandra Donose, v-aș ruga pentru început să ne spuneți în ce context a luat naștere colaborarea cu tenorul Ramon Vargas pentru cele două reprezentații cu opera "Carmen" de Georges Bizet de la Opera Națională din București.

Eu am avut bucuria să colaborez cu colegul meu Ramon Vargas de câteva ori. Prima oară a fost la Metropolitan Opera, cred că era anul 2003 sau 2004, în "Povestirile lui Hoffmann". Apoi am repetat colaborarea din "Povestirile lui Hoffmann" și la Opera de Stat din Viena. Am cântat împreună "Cântecul pământului" de Mahler la Mexico City. Deci, iată, pe parcursul anilor ne-am tot reîntâlnit pe scenă.

Și, din perspectiva acestor colaborări anterioare cu tenorul Ramon Vargas, cum ni l-ați descrie pe muzicianul mexican?

Este, nu degeaba, unul dintre cei mai apreciați tenori din lume, cu o carietă fabuloasă. Spun nu degeaba pentru că mie mi se pare unul dintre cei mai inteligenți cântăreți de operă, cu o voce extraordinar de frumoasă, de curgătoare, de caldă, de dulce și cu o tehnică desăvârșită care, iată, îi permite lui pe parcursul carierei să abordeze roluri de la Mozart, trecând prin Donizetti, Bellini și până la Verdi și, acum, și Don Jose. Ar trebui să spun că, pentru el, Don Jose este un rol care s-a adăugat târziu în cariera lui; de fapt, anul trecut, când a cântat o versiune semiconcertantă în Austria. Iar spectacolul de la Opera Națională din București va fi, de fapt, debutul lui scenic în acest rol.

Carmen este un rol pe care l-ați întruchipat de multe ori. Este, poate, cel mai renumit rol de mezzosoprană. Vi se pare că se schimbă interpretarea lui de fiecare dată când îl abordați?

Cu siguranță că se schimbă... în funcție de montarea scenică, de concepția regizorală ș.a.m.d. Însă, în esență, atunci când eu mă apropii de un rol, mă informez, citesc despre rol. În cazul rolului Carmen, este bazat după cum știm pe nuvela lui Prosper Merimee. Deci, am citit și nuvela. Apoi, am constatat ușoarele diferențe dintre nuvelă și operă. Ceea ce vreau să spun este că în momentul în care ajung să cânt un rol, eu am deja o idee clară despre cum ar trebui să fie acest personaj. Bineînțeles că părerea mea este a mea, o părere subiectivă bazată însă pe informații obiective. Dar este acea formă de personaj de care pot să mă apropii, eu, Roxandra Donose, ca om și artist; pe care să pot să-l înțeleg și să pot să îl întrupez pe scenă.

Cum decurge colaborarea cu departamentele artistice ale operei bucureștene și cu dirijorul Tiberiu Soare?

Decurge foarte bine. Eu cu Tiberiu Soare am colaborat deja de multe ori, am înregistrat inclusiv un CD cu arii faimoase de operă împreună cu Orchestra Radio. Deci, ne cunoaștem bine și colaborăm din priviri, ca să zic așa. Nu este nevoie de foarte multe discuții. Ne înțelegem din punct de vedere muzical foarte bine. Iar în ceea ce privește restul spectacolului, atât colegii, cât și, bineînțeles, departamentul de regie, costumele... niște doamne extraordinare la costume, la machiaj, la peruci.

E o bucurie de fiecare dată când am ocazia să colaborez cu Opera Națională din București.

Ce elemente contribuie la conturarea unei producții de succes?

Sunt multe, dar aș putea să concluzionez cu un singur cuvânt, și anume "calitate". Trebuie să fie o calitate superioară atât a prestației muzicale, dar și scenice, seriozitatea și respectul pentru operă cu care ea este pusă în scenă de către regizor, scenograf ș.a.m.d.

Din ce în ce mai mult avem nevoie de o oarecare prospețime. Adică, se dezbate mult despre producțiile de operă mai moderne. Eu sunt de părere că ele sunt necesare pentru că opera, și ea, trebuie adusă în secolul nostru și, ca orice formă de artă, să se recreeze din nou și din nou.

Ce sentimente vă leagă de scena lirică bucureșteană? Ce înseamnă pentru dumneavoastră Opera Națională din București, având în vedere că derulați de peste 30 de ani o strălucită carieră internațională, pe cele mai prestigioase scene din lume?

Este opera la care, atunci când eram studentă, veneam aproape seară de seară, undeva la balcon, și urmăream cu aviditate spectacolele și învățam, "furam" meseria de la marii noștri cântăreți români. Este, de asemenea, scena pe care - tot atunci când eram studentă - am făcut figurație. Am intrat, iată, prin culisele operei și prin costume, și prin decoruri, și prin diverse opere întâi ca mic observator. O poveste drăguță este că, la un moment dat, făceam figurație în opera Aida și eram una dintre sclavele prințesei Amneris, îi făceam vânt cu o frunză de palmier și visam, bineînțeles, că într-o zi voi cânta eu Amneris pe scena Operei din București. Ceea ce s-a și întâmplat, după mulți ani.

Este, de asemenea, opera în care în acești peste 30 de ani nu am reușit să ajung foarte des din tot felul de motive. Și iată că acum, da, o resimt ca pe o întoarcere acasă.

În final, v-aș ruga să adresați o invitație pentru publicul bucureștean.

Vor fi niște spectacole deosebite, cred. Sunt patru invitați în acest spectacol și fiecare este o garanție de calitate. Sunt niște colegi extraordinari și opera "Carmen" este una dintre cele mai iubite, faimoase opere din tot repertoriul universal.

Deci, cu siguranță, cred că vor fi două spectacole deosebite.

Pe 1 martie, comemorăm pe marea noastră mezzosoprană Elena Cernei - născută pe 1 martie exact acum 100 de ani. Iar pe 3 martie, este, de fapt, ziua premierei absolute a operei "Carmen" la Opera Comică din Paris.

Sperăm să avem și în sală, ca și pe scenă, bucurie, entuziasm și emoții înalte.