Invitatul meu din această seară este tânărul violoncelist Jan Sekaci. Bună seara! Bine ai venit în studioul nostru! Cred că te afli pentru prima dată aici, în studioul Radio România Muzical, nu-i așa?

Adevărat. Bună seara!

Dragă Jan Sekaci, ești beneficiarul Bursei "Moștenitorii României muzicale" - o bursă inițiată de Radio România Muzical. Aș vrea să ne spui ce a însemnat pentru tine acest lucru?

În primul rând, aș dori să mulțumesc public acestui program, acestei burse, ca laureat. Nu aș fi putut ajunge astăzi aici, în acest studio, și în atâtea mașini prin atâtea transmisii radio. E un program foarte important pentru muzicienii români, este și singurul program care poate lansa un muzician român tânăr, necunoscut de publicul larg, neconsacrat fiind neexperimentat din cauza vârstei - nu neapărat profesional, ci în fața publicului.

Ai recomanda colegilor tăi de generație să se înscrie la competiția pentru această bursă?

Nu aveți nimic de pierdut! Trimiteți câteva video-uri, un mic eseu, o mică introducere despre voi și atâta tot.

Proiectul trebuie să aibă totuși și cap și coadă ca să poți să câștigi. Tu ai avut un proiect.

Absolut. Se mai cere și un program concertistic. Profesional, trebuie să fii foarte pregătit.

Asta este foarte important. Datorită acestei burse, iată, tu vei concerta mâine seară cu Orchestra de Cameră Radio dirijată de Cristian Mandeal. Ai mai colaborat cu maestrul Mandeal?

Da, am colaborat.

Ca solist?

Ca solist, nu. Am colaborat din postura de orchestrant în diverse proiecte. Ultimul pe care mi-l aduc aminte a fost concertul In memoriam Radu Lupu, care s-a întâmplat anul trecut în decembrie, cred, la Ateneul Român.

Ai fost la repetiții astăzi, nu? Cum a fost întâlnirea cu maestrul Mandeal și lucrul din această postură de solist, de data aceasta?

A fost o întâlnire foarte specială. Ne cunoșteam, normal, dar poziția fiind complet diferită, ca solist în colaborare cu un dirijor, responsabilitatea e imensă. Și pentru bursa "Moștenitorii Românei muzicale"... trebuie să te simți foarte pregătit pentru o carieră solistică, să ajungi în fața publicului, să știi că poți să faci acest lucru.

Oricum, îmi închipui că maestrul, care are o experiență foarte mare, te va sprijini în lucrul cu orchestra. Nu?

Da. E cu mâna după mine...

Te așteaptă și te simte...

Exact. Și mă simt foarte liber în conducerea orchestrei. Mă simt un lider al orchestrei din poziția de solist.

Apropo, trebuie să ne spui și ce cânți mâine seară.

Voi cânta Concertul în la minor de Robert Schumann, op. 129.

O lucrare care, practic, nu are nici o pauză. 25 de minute aproximativ.

Schumann zicea că nu-i plăceau deloc concertele în care se aplauda între părți, așa că a scris un concert de la cap la coadă fără pauză.

De altfel, a și numit această partitură konzerstuck, nu concert. Ești student la Academia Barenboim-Said de la Berlin, la clasa profesorului Frans Helmerson. Ai fost îndrumat în țară de maestrul Marin Cazacu, printre alții și ai urmat cursurile de măiestrie la clasa de excelență a lui Gautier Capucon timp de trei ani la rând.

Cum ai simțit școala românească de violoncel în comparație cu cea occidentală?

În general, pot să spun că avem un nivel extraordinar de înalt. Am avut, în timpul în care am studiat la București, colegi extraordinari care au apărut pe scena Sălii Radio, pe scena Ateneului, trăiesc în București și chiar colaborăm în acest proiect.

Înțeleg că tu ești și membru al unui ansamblu de muzică contemporană, Boulez. Cum se înțelege literatura clasică de violoncel cu "experimentele" muzicii contemporane?

Sunt un caz special. Pot să spun, un pic nebunatic. Îmi plac foarte mult lucrările contemporane sau cele foarte apropiate de perioada noastră. Și, înainte de acest ansamblu, am experimentat cu lucrări ca și Berio - Sequenza XIV sau Trois strophes sur le nom de Sacher de Dutilleux. Am avut un interes... probabil, fac parte din generația nouă, care înțelege natural această muzică.

Ai câștigat mai multe premii internaționale. Amintesc doar de Concursul Brahms, în 2021. Până în 30 mai sunt deschise înscrierile la Concursul Internațional "George Enescu". Vei participa la această ediție?

Voi aplica, cu siguranță, și urmează să văd rezultatele. În ziua de azi nu poți să te aștepți la nimic cu certitudine.

Ai câteva indicii legat de ce vei interpreta dacă vei trece de fiecare etapă? Te-ai gândit la acest lucru?

Da. Depinde foarte mult de concursurile la care voi participa. Mai doresc să aplci și pentru Concursul ARD din Munchen. Programele sunt diferite, dar sunt totuși câteva lucrări care pot fi cântate în ambele părți. Așa că depinde foarte mult de ce se va întâmpla după această aplicație.

Ce planuri ai după mâine seară, după concertul de la Sala Radio? Ce face Jan Sekaci după ce termină concertul de mâine seară?

Jan Sekaci își va pregăti pasajele de orchestră pentru un concurs pentru poziția de student de la Academia de Orchestră de la Staatskapelle. Mai aștept să apară înscrierile și pentru celelalte orchestre din Berlin, Philharmoniker, Konzerthaus, DSO. Pe lângă pasajele de orchestră, urmează un al doilea concert în țară, în aprilie, cu Filarmonica din Sibiu, unde voi cânta Concertul nr.1 de Șostakovici - din nou, în debut la Sibiu. Și... să-mi continui studiile, să profit cât de mult se poate de această formidabilă academie unde studiez.

Jan Sekaci, îți mulțumesc pentru prezența în studio, îți urez mult succes! Te vom asculta aici, la Radio România Muzical, în transmisiune directă de la Sala Radio. Te așteptăm aici, în studio, să ne spui mai multe despre următoarele trepte din cariera ta viitoare. Oricum, este o carieră promițătoare.