În 15 noiembrie, violonista Maria Marica, laureată cu premiul I la Concursul Enescu 2022, alături de pianista Daria Tudor, va susține un recital la Ateneul Român în seria „Moștenitorii României muzicale" propusă de Radio România Muzical, alături de Clubul Rotary Pipera, Artexim și Fundația „Remember Enescu”. Biletele pentru eveniment sunt disponibile aici.

Maria Marica, ce urmări a avut câștigarea Concursului Enescu pentru tine?

Am avut ocazia să cânt foarte mult, mai ales în România, în ultimul an în urma câștigării Concursului "George Enescu", ceea ce mă bucură foarte tare. Nicăieri nu e ca acasă, la urma urmei, și sunt foarte bucuroasă să fiu pe scenă cât de des posibil.

În 15 noiembrie, vei susține un recital împreună cu pianista Daria Tudor, eveniment organizat în cadrul Proiectului "Moștenitorii României muzicale". Ce înseamnă Bursa "Moștenitorii României muzicale" pentru tine?

E o foarte mare onoare și o mare bucurie să pot veni să cânt pe scena Ateneului Român alături de Daria. Mă bucur foarte mult că putem cânta împreună, iar "Moștenitorii României muzicale" este un proiect absolut deosebit . Mă simt chiar onorată că pot să fac parte din acest proiect și că pot să cânt, ca româncă, și să fac cinste școlii românești în care am crescut și am fost educată.

Este aceasta prima dată când colaborezi cu Daria Tudor? Cum ai descrie duo-ul vostru?

Am mai colaborat cu Daria acum câteva luni, în cadrul unor înregistrări speciale organizate de Radio România Muzical. De altfel, noi ne știm de foarte multă vreme. Cred că eram copile când ne-am întâlnit prima dată, dar nu am avut ocazia să colaborăm atât de îndeaproape până anul acesta. E o foarte mare plăcere să cânt cu Daria. E o pianistă minunată și un muzician deosebit, așa că sunt nerăbdătoare să ne revedem și să putem să cântăm - în concert pe scenă, de data asta.

Care este rolul muzicii clasice în zilele noastre, după părerea ta, și cum este ea văzută de public?

E o întrebare pe care mi-o pun tot mai des și tot mai serios în ultima vreme, văzând stadiul în care se află lumea noastră și ce se întâmplă la nu foarte mare distanță de noi. Cred că e o întrebare pe care trebuie, de fapt, să ne-o punem toți, mai ales tinerii muzicieni, ca să ne dăm seama care e valoarea muncii pe care o depunem zi de zi. Dar cred că, de fapt, în ciuda faptului că muzica poate părea ceva inutil în lumea materialistă în care trăim, și văzând catastrofele care se întâmplă lângă noi... cred că tocmai acum devine din ce în ce mai valoroasă muzica, pentru că în clipa în care noi, ca muzicieni, suntem pe scenă și publicul vine și ne întâlnim cu toții în sala de concert, de fapt recunoaștem că există mai mult decât lumea materială care pare să ne consume atât de profund în ultima perioadă. Astfel acceptăm că există lucruri dincolo, lucruri cu adevărat importante, lucruri pentru care creăm spațiu în care să vorbim atunci când ne întâlnim în sala de concert. Eu cred că trebuie să fie un act conștient și asumat și din partea noastră, ca muzicieni, din clipa în care pășim pe scenă, dar și din partea publicului, atunci când alege să vină să asculte muzică în loc să se ocupe cu cine știe ce alte lucruri.

Așa că, deși poate părea inutilă, eu cred că e mai utilă și mai profundă ca niciodată muzica... utilă sufletului nostru și societății în care trăim.