Nu vă aflați pentru prima dată în România. Ați mai concertat la Ateneul Român în luna februarie a acestui an. Ce impresii aveți despre România și publicul său?

De fapt, înainte de apariția din februarie, am mai vizitat o dată țara dumneavoastră, la ediția din 2011 a Festivalului Internațional „George Enescu". Am condus atunci Orchestra Maggio Musicale Fiorentino. Totuși, simt că am fost în România de foarte multe ori deoarece toate orchestrele din lume sunt formate și din muzicieni români; iar iubirea pentru muzică și talentul românilor sunt atribute bine știute. Îmi amintesc că la începutul carierei mele am fost foarte apropiat de un violonist român, Eugen Sârbu, un foarte bun virtuoz. Deci, de la toți muzicienii români pe care i-am întâlnit în cariera mea am învățat foarte multe despre România, așa că prima dată când am venit la București, am simțit că mai fusesem aici de multe ori, m-am simțit ca acasă.

Sunteți dirijorul principal al Orchestrei Filarmonice a Teatrului Comunal din Bologna. Cum ați descrie ansamblul?

Este o orchestră simfonică fondată acum 15 ani, iar eu am avut ocazia să colaborez cu ei chiar de la fondarea ansamblului. Am realizat atunci o serie de înregistrări cu mezzo-soprana Elina Garancea pentru Deutsche Grammophon. Este o orchestră care pune multă pasiune și căldură în interpretarea sa. Îmi place foarte mult să fac muzică împreună cu ei.

Prima piesă din programul concertului din 23 septembrie este Balada pentru vioară și orchestră de George Enescu. Vă rog să ne spuneți care este impresia dumneavoastră despre această lucrare și dacă acesta este primul contact pe care îl aveți cu muzica lui Enescu.

Bineînțeles că acesta nu este primul meu contact cu muzica lui Enescu. Este cunoscut faptul că Enescu a fost unul dintre cei mai importanți compozitori ai timpului său, un muzician prodigios, la fel ca Mozart, care este autorul celei de-a doua piese din program. La precedenta mea apariție în Festivalul Enescu am dirijat din creația lui Enescu a doua simfonie, o lucrare extraordinară, foarte dificilă, dar foarte frumoasă. Balada este o lucrare mai scurtă, scrisă într-o formă de tip romantic, ce are un caracter elegiac și al cărei stil este după părerea mea între muzica lui Brahms și cea a lui Bruch. Consider Balada lui Enescu perfectă pentru a preceda celelalte două lucrări din program.

Așa cum ați spus, a doua piesă din program va fi Sinfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră de Mozart, iar în partea a doua a concertului veți interpreta Simfonia a VI-a, Pastorala de Beethoven. Care este opinia dumneavoastră asupra acestor lucrări?

Sinfonia concertantă de Mozart, așa cum spune și titulatura sa, nu este un concert, ci ceva mai mult decât atât. Pentru mine, cele trei părți ale lucrării sunt apropiate de muzica mozartiană de operă, în special partea a doua, pe care mi-o imaginez ca pe un duet pentru soprană și mezzosoprană, un duet cu o muzică foarte intimă și introspectivă. În muzica interpretată de cele două voci eu aproape pot auzi textul nescris, dar care poate fi intuit în acea muzică. De asemenea, ultima parte este, după părerea mea, un exemplu de muzică foarte vie, parcă scoasă dintr-o partiură de operă mozartiană, plină de surprize din punctul de vedere al scenariului. Deci este o lucrare fantastică.

Simfonia Pastorală este una dintre cele mai populare lucrări scrise de Beethoven. Este o lucrare care are un fel de program ce poate fi intuit din titlurile date de compozitor fiecărei mișcări, împreună cu o tradiție a secolului al XIX-lea de a ilustra în muzică natura. Chiar la începutul partiturii, Beethoven scrie că această simfonie „este mai mult o expresie sentimentală, decât o ilustrare plastică". Consider că această simfonie are și un caracter religios, ultima parte evocând, după părerea mea, contemplarea divinității. Și în celelalte părți consider că natura și oamenii sunt văzuți prin prisma creației lui Dumnezeu. De asemenea, această lucrare reprezintă ceva nou în panorama muzicală a vremii.

Pe lângă muzică simfonică, dirijați foarte mult și operă. Vă rog să ne spuneți cum abordați conducerea muzicală a unei opere?

După cum știți, pentru italieni muzica de operă este starea naturală de a se exprima prin muzică. Eu am fost instruit în special pentru latura muzicii simfonice și am ajuns să dirijez operă mai târziu în timpul carierei mele. În copilărie, opera nu era muzica mea preferată, dar nu știu de ce. Eram fascinat de muzica instrumentală, mai ales de cea compusă de Bach, însă acum, alături de muzica simfonică, și opera face parte din obiectul pasiunii mele. Consider că muzica de operă este o școală foarte bună pentru muzicieni deoarece necesită din partea acestora multă flexibilitate și pentru că obligă instrumentiștii să dea expresie frazelor muzicale în funcție de textul muzicii respective, lucru cu care aceștia sunt mai puțin obișnuiți. Uneori există o diferență considerabilă între sensul dat de muzică și cel ce reiese din text, acestea fiind două elemente ce aparțin lumii operei care nu merg întotdeauna în aceeași direcție. Deci, cred că această muzică deschide mintea muzicienilor într-o direcție nouă.

Sunteți un promotor pasionat al muzicii contemporane. Cum credeți că trebuie să fie aceasta prezentată tinerilor ascultători de muzică clasică?

Cred că muzica contemporană este percepută mai ușor de tineri decât de cei trecuți de o anumită vârstă. Tinerii sunt de obicei mult mai deschiși la nou, în special copiii. Am avut o experiență foarte frumoasă în luna noiembrie a anului trecut când am dirijat premiera unei opere compuse de Fabio Vacchi. La repetiția generală am avut o sală plină de copii, iar aceștia nu erau doar foarte atenți, ci făceau și comentarii foarte interesante, bazate pe o intuiție muzicală mai rar întâlnită la adulți. Am observat că tinerii și copiii ascultă muzica contemporană cu o atenție și spontaneitate proaspătă. Cu alte cuvinte, vreau să spun că muzica contemporană face parte din viața noastră, iar mie îmi place să adresez ascultătorilor oricât de des pot întrebări precum: „Te uiți la filme făcute astăzi, sau doar la cele realizate cu 50 de ani în urmă?" sau „Citești cărți scrise astăzi sau doar literatură de acum 50 de ani?". Răspunsurile pe care le primesc pot fi de la sine înțelese. Așa că vreau să atrag atenția totdeauna că și această muzică face parte din viețile noastre.

Ați dori să transmiteți publicului un mesaj?

Apreciez foarte mult inițiativa pe care o văd la București în realizarea acestui extraordinar Festival „Enescu". Cred că ar trebui luat ca un exemplu și pentru alte țări, și aș vrea să punctez faptul că investițiile de toate felurile pentru acest festival sunt incredibile. De asemenea, calitatea orchestrelor și artiștilor invitați este chiar extraordinară. Așa că de la mine aveți toată admirația!