Pianista Luiza Borac va evolua astăzi, 12 mai, pe scena Sălii Radio alături de Orchestra Națională Radio. Cu această ocazie interpreta ne-a oferit mai multe detalii într-un dialog purtat cu Ioana Țintea.

Stimată doamnă Luiza Borac, cu ce gânduri întâmpinați revenirea pe scena Sălii Radio și cum descrieți colaborarea cu muzicienii Orchestrei Naționale Radio?

Sunt deosebit de onorată și, mai ales, foarte fericită. Se împlinesc exact 4 ani de la ultima noastră colaborare; a fost în 2019 și exact în frumoasa lună mai, când am cântat alături de Orchestra Națională Radio și de dirijorul Rossen Gergov premiera mondială a Concertului pentru pian și orchestră de George Enescu. A fost un moment deosebit și, după acești ani dificili, este o minune că putem fi din nou împreună în lumea muzicii. De data aceasta, cu o dublă aniversare - Ziua Regalității, pe de-o parte, și compozitorul Serghei Rahmaninov, care este sărbătorit în toată lumea la 150 de ani de la naștere.

Veți interpreta partitura solistică a Concertului nr.3 în re minor pentru pian și orchestră de Serghei Rahmaninov în Anul Rahmaninov. Cum arată portretul sonor al acesui autor în concepția dumneavoastră?

Mărturisesc că sunt în același gând cu însuși compozitorul. Era lucrarea sa preferată și, la sfârșitul repetiției de astăzi, am conchis că este concertul nostru preferat. Este o muzică extraordinară, un limbaj original. O mică incursiune istorică: în 1909 a fost cântat acest concert în primă audiție. Serghei Rahmaninov l-a prezentat alături de Filarmonica din New York. A ajuns acolo cu vaporul și se pregătea pe o claviatură mută. Având un limbaj atât de extraordinar, atât de original și nou față de Concertul nr.2, care se bucurase de asemenea de mare succes. Recepția a fost puțin reținută, pentru că aducea elemente extraordinar de noi. Un an mai târziu, s-a executat acest concert sub conducerea dirijorului Gustav Mahler. Serghei Rahmaninov a fost foarte mulțumit de dirijatul lui Mahler al concertului său. Repere istorice impresionante... Ne bucurăm că la atâția ani după aceste momente și noi putem să aducem din nou în sufletele ascultătorilor și ale noastre acest concert extraordinar. Pentru mine e o experiență deosebită. Tocmai am încheiat o serie de 8 concerte alături de Orchestra Gewandhaus și de ansamblul de balet. Au fost niște momente excepționale care m-au marcat, bineînțeles, prin această muzică și sper să pot să redau mai departe aceste trăiri.

Este un concert pe care l-ați mai interpretat și cu alte ocazii. Mai puteți descoperi noi sensuri ale acestui opus?

Da. De fiecare dată, în fiecare combinație... fiecare orchestră are o altă sensibilitate. Orchestra Națională Radio m-a impresionat astăzi în această repetiție. Era o atmosferă foarte emoționantă în timpul repetiției și este o bucurie deosebită. Cu fiecare dirijor descoperim mereu sensuri noi. Dirijorul Antonio Mendez este un dirijor de o sensibilitate ieșită din comun, care se apropie de fiecare sunet, fiecare mică nuanță nu-i scapă și suntem într-un suflu comun. Așa simt eu.

Într-un interviu acordat postului nostru anul trecut vorbeați despre rolul unui interpret ca fiind acela de mesager, de ambasador al compozitorului. Care credeți că este mesajul pe care Rahmaninov a dorit să-l transmită prin acest Concert?

Cred că o emoție deosebită! Ceea ce s-a spus despre acest concert, că se pot recunoaște teme rusești... originalitatea consta în faptul că aceste teme sunau ca o legendă veche rusească, dar nu a folosit absolut nici un citat din folclorul rusesc. Este limbajul lui personal și cred că originalitatea acestui concert plin de emoție și de o bucurie debordantă, spre deosebire de Concertul nr.2, care are momente oarecum mai apăsătoare, acest concert se termină într-o notă de strălucire și de lumină și cred că acesta era mesajul lui, de o strălucire deosebită și o bucurie, până la urmă.

Credit foto: Barcan Photography