Pianista Ramona Horvath concertează joi la Sala Radio, de la ora 19:00, împreună cu grupul European Jazz Society. Ramona Horvath a fost discipola renumitului jazzman Iancsy Körössy. Ea s-a stabilit din 2009 la Paris, unde a realizat mai multe albume pentru casa de discuri Black and Blue. Mai multe detalii despre concertul de la București și despre activitatea Ramonei Horvath, în interviul realizat cu artista de Viorel Grecu.

Să începem cu câteva cuvinte despre cvartetul multinațional cu care vei veni la Sala Radio și despre programul pe care l-ați pregătit.

Este vorba de un cvartet internațional. Eu i-am dat numele de data aceasta, European Jazz Society. Spun de data asta, pentru că este pentru prima dată când folosim acest nume, deși conceptul funcționează de ceva vreme. Eu locuind la Paris am ocazia de a cânta cu diverși muzicieni din diferite țări europene. Ca și concept, iată, să zicem, că îl inaugurăm aici în România cu ocazia acestui turneu frumos.

Ce veți cânta? Vor fi compoziții originale, teme standard? Ne poți da detalii despre repertoriu, exceptând surprizele?

Știți bine că în muzica de jazz, de cele mai multe ori stabilim repertoriul în seara respectivă, de multe ori mai facem schimbări și chiar în timpul concertului. Ne-am plănuit câteva idei. Sigur vor fi câteva teme de jazz, câteva teme standard, vom avea și compoziții, atât ale noastre, câteva amintiri de la Iancsy Körössy, care a fost mentorul meu și de care, bineînțeles, mai ales în acest context, avându-l pe Tony Lakatos ca solist, nu putem să nu cântăm și piese de ale lui Iancsy Körössy.

Tony Lakatos este un saxofonist de origine maghiară, unul dintre cei patru membri ai formației. Cine sunt ceilalți doi și ei instrumentiști renumiți în Europa?

Este contrabasistul francez Nicolas Rageau, care este un partener de scenă de manieră regulată de câțiva ani încoace. Alături de el am înregistrat deja câteva discuri în Franța. M-am întâlnit cu Nicolas şi în România cu alte grupuri. Bateristul este un tânăr fantastic, Minchan Kim, care locuiește în Germania.

Ești stabilită de niște ani buni la Paris. Cum te-ai adaptat cu scena de acolo și cu ce lucruri te mândrești cel mai mult din această perioadă pariziană a ta?

Trec anii de când sunt în Franța. Este o scenă foarte bogată. Scena franceză este după părerea mea, cea mai densă din punct de vedere a muzicienilor de jazz. Te poți întâlni și poți cunoaște muzicieni de jazz de pe toate meridianele. Nu este deloc ușor să-ți faci un drum și să-ți stabilești cumva un nume.

Și ai reușit. Ai și albume la o casă de discuri importantă Black and Blue. Se poate spune că te-ai stabilit acolo, pe scena pariziană?

Încerc să fac toate eforturile. Din punctul meu de vedere, lupta nu este niciodată câștigată pe deplin. Acum am înregistrat un nou album, încă n-a ieșit. Îl voi scoate pe piață în toamna acestui an.

Concertul de la Sala Radio, practic încheie un turneu în România. Ai cântat pe multe scene din lume. Cum sunt aceste reveniri acasă, în țară?

Întotdeauna emoționante și întotdeauna puțin "challenging", pentru că îmi place să reîntâlnesc publicul românesc, pe care îl găsesc întotdeauna un pic diferit, în sensul bun. Este un public foarte cald, care iubește muzica, iubește muzicienii, cunoaște muzica. La București de-abia aștept să vin și pentru că e mama. Vă aștept cu toții să veniți în număr cât mai mare, să fie multă lume. Asta ne dorim mult de tot să vedem un public cât mai numeros.